De la inceputul lumii, copiii si adolescentii au fost victime si martori ai confruntarilor de razboi. Marturia suferintei copiilor, consemnata doar extrem de rar in documente, se perpetueaza din Antichitate si Evul Mediu, prin cruciade ale copiilor si razboaie sfinte, pana in epoca noastra. Cand proclamau, la inceputul secolului XX, “secolul copilului”, optimistii progresului sperau ca acest cosmar istoric pentru copii s-a sfarsit si ca putea fi creat un viitor fara efectele distructive ale razboiului, persecutiilor si mizeriei. Dupa cele doua razboaie mondiale, Holocaustul si nenumarate alte razboaie interstatale si civile, stam dezamagiti in fata faptului ca niciodata in istoria omenirii nu au cazut atatia copii si adolescenti victime razboiului si persecutiilor, ca in secolul XX care s-a incheiat.

 

Urmatoarea lista ne da o imagine despre efectele razboiului si persecutiei asupra copiilor in deceniul 1980-1990 (dupa aprecierile statistice ale UNICEF):

 

 

-    peste 1,5 milioane de copii au murit in anii ’80 in razboaie

-     12 milioane de copii si-au pierdut caminele

-    5 milioane de copii traiesc in lagare de refugiati

-    4 milioane de copii sufera in urma infirmitatilor provocate de razboi

-    200 000 de copii sub 18 ani au luptat in razboi, ca soldati.

 

In cele ce urmeaza, iata o trecere in  revista a posibilelor trairi ale copiilor si adolescentilor in razboi; copii pot fi afectati direct sau afectati indirect, ca martori ai violentei sau chiar ca faptasi, de exemplu, ca soldati.

 

1.    Copii afectati direct

-    amenintare la adresa vietii

-    ranire fizica datorata armelor si torturii

-    abuz sexual, viol

-    separare de parinti si frati

-    pierderea parintilor si altor rude

-    rapire si sclavie

-    alungare, refugiere, dezradacinare

-    saracie, foamete

-    distrugerea bazelor vietii, a familiei, a satului etc.

2.    Copii care sunt martori la violenta si suferinta

-    observarea reactiilor de angoasa si de panica ale parintilor

-    observarea ranirii, uciderii si torturarii persoanelor apropiate

-    observarea ranitilor, mortilor si faptelor de cruzime in campul social mai larg

3.    Copii ca faptasi

-    participarea la acte de violenta ca soldati

-    pauperizare si acte criminale in bande care prada ramanand in urma trupelor

 

Evenimentele obiective mentionate sunt percepute in functie de stadiul de dezvoltare cognitiva, emotionala si sociala a copilului si sunt prevazute cu atribuirea unei semnificatii. Ceea ce poate fi traumatizant pentru un copil mic, de exemplu, trairi de separare, poate sa nu fie un stres deosebit pentru un adolescent.

 

Conceptul terapeutic trebuie mai intai sa porneasca de la faptul  ca in primul rand copiii au nevoie de un spatiu sigur, de protectie impotriva efectelor evenimentelor de razboi, de evitarea separarilor de persoanele centrale de relatie, separari care aduc un stres suplimentar.

Interventiile pot avea loc la nivelul familiei, mai ales al parintilor, pentru ca acestia sa fie in stare sa perceapa functia lor parentala fata de copilul expus stresului sau traumatizat; la nivelul clasei scolare, asa cum a fost practicat de exemplu in fosta Iugoslavie prin UNICEF, unde scolarii erau indemnati sa-si exprime in comun angoasele lor de razboi in tablouri pictate de ei si sa vorbeasca cu profesorii lor despre aceasta. Orice efort terapeutic trebuie sa se orienteze spre copil, spre nivelul sau de dezvoltare cognitiva, emotionala si sociala si spre trebuintele sale.