Diagnostice DSM asociate abuzului/neglijării
Diagnostice DSM asociate abuzului/neglijării
3. Diagnostice DSM asociate abuzului/neglijării - Evaluarea psihologică a copilului abuzat/neglijat
Nu întotdeauna copiii abuzaţi prezintă o simptomatologie ce poate permite stabilirea unui diagnostic psihiatric. Cu toate acestea, pot fi diagnosticate: tulburarea de stres posttraumatic; tulburarea acută de stres; tulburarea depresivă; tulburarea de adaptare. Tulburarea de stres posttraumatic sau cea acută de stres apar cu cea mai mare frecvenţă.
DSM IV TR menţionează că stresul posttraumatic poate apare în urma expunerii la un stresor traumatic extrem, care implică experientarea directă a unui eveniment comportând moartea efectivă sau ameninţarea cu moartea, sau o vătămare serioasă ori ameninţarea integrităţii corporale proprii sau faptul de afi martor la un eveniment ce implică moartea, vătămarea sau ameninţarea integrităţii corporale a unei alte persoane apropiate. Răspunsul copilului la eveniment trebuie să implice frica intensă, neputinţa, oroarea, iar în cazul celor mai mici, un comportament agitat şi dezorganizat. Sunt caracteristice reexperientarea persistentă a evenimentului traumatic – amintiri intrusive şi recurente ale evenimentului, vise detresante, stări disociative în timpul cărora componentele evenimentului sunt retrăite (flash-back-uri), evitarea stimulilor asociaţi cu trauma (gânduri, sentimente, conversaţii, activităţi, situaţii sau persoane ce deşteaptă amintiri legate de evenimentul traumatic) sau chiar amnezie pentru unele aspecte ale evenimentului traumatic. Poate apare şi o diminuare a reactivităţii la lumea externă (anestezie emoţională), cu scăderea interesului sau participării la activităţi plăcute, detaşare sau înstrăinare de alţi oameni, capacitate redusă de a simţi emoţiile. De asemenea, sunt raportate simptome de anxietate sau excitaţie crescută, tulburări ale somnului, coşmaruri, iritabilitate, accese de furie, sentimente de vinovăţie. Stresul posttraumatic poate fi asociat cu simptome de depresie, anxietate, fobie. În cazul copiilor mici, apar coşmaruri cu monştri şi ameninţări la adresa lor sau a altora, jocuri repetitive ce reconstituie evenimentul traumatic, simptome somatice.
Tulburarea de stresul acut nu poate fi diagnosticată când simptomele sunt experientate imediat după traumă şi durează cel mult o lună; în acest caz este vorba de stres acut.
Tulburarea de adaptare apare ca răspuns la un stresor psihosocial identificabil, de o severitate mult mai mică decât în cazul stresului posttraumatic sau acut, în termen de 3 luni de la apariţia acestuia. Simptomele sau comportamentele semnificative clinic sunt reprezentate de detresă marcată şi deteriorare semnificativă în funcţionarea socială sau şcolară/profesională.
Acest articol nu poate fi preluat fara acordul nostru.