Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria evolutiei familiei nu este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor conjugale.
Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari profunde.

“Este luna Mai, este luna mea.

Ma simt ca la mine acasa.

Nu, e luna cireselor negre de Mai, le astepti tot anul, au ceva special, nu sunt ca si celelalte, mi-a spus cu un zambet strengar.

Stii ce se intampla cand mananci mai mult de 5 cirese? Am intrebat eu.

Se uita la mine mirat.

Culoarea lor ti se imprima pe buze, se modifica nuanta ta naturala, isi pun ele amprenta.

Eu, el şi prietenul lui

Sincer vorbind, nu- mi convine acest triunghi. Dar normalitatea în dimensiune antropologică ar putea fi condiţionată de integritatea triunghiului socio- afectiv (sociometric), triunghi în care, în cadrul relaţiei cu obiectul dorit, copilul se raportează la mamă. De ce relatie in triunghi si nu relatie duală? Am putea să apelam la mit? Exemplul miturilor, desigur, al regularizărilor pe care ele le practică asupra comportamentului şi asupra comunicării, modul lor de conceptualizare a unei experienţe concrete, sunt tot atâtea analogii cu fenomene specifice comunităţii noastre. Asupra acestui fapt au intervenit şi anumite prejudecăţi. Oare care sunt atitudinile pe care le atribuim acestor triunghiuri să zicem aşa, amoroase?