Bromance - Eu, el şi prietenul lui | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Bromance - Eu, el şi prietenul lui

Bromance - Eu, el şi prietenul lui

Eu, el şi prietenul lui

Sincer vorbind, nu- mi convine acest triunghi. Dar normalitatea în dimensiune antropologică ar putea fi condiţionată de integritatea triunghiului socio- afectiv (sociometric), triunghi în care, în cadrul relaţiei cu obiectul dorit, copilul se raportează la mamă. De ce relatie in triunghi si nu relatie duală? Am putea să apelam la mit? Exemplul miturilor, desigur, al regularizărilor pe care ele le practică asupra comportamentului şi asupra comunicării, modul lor de conceptualizare a unei experienţe concrete, sunt tot atâtea analogii cu fenomene specifice comunităţii noastre. Asupra acestui fapt au intervenit şi anumite prejudecăţi. Oare care sunt atitudinile pe care le atribuim acestor triunghiuri să zicem aşa, amoroase?

Cât de mult ne deranjează sau nu acest triunghi amoros?
Răspunsul este dificil de dat, deoarece se particularizează la multitudinea situaţiilor, ceea ce face să existe o multitudine de factori care intervin, de aici rezultând o multitudine de tipologii. De exemplu    - tipul de personalitate a prietenului meu; dacă el tinde să fie narcisist, am şanse să fiu considerată ca obiect al lui (de aici decurg consecinţele, adică modul în care voi fi tratată, respectată. Iar dacă va avea motiv de gelozie, s-ar putea să fie mai gelos decât situaţia ar impune-o- pentru că pur şi simplu nu mă priveşte ca pe un om cu drepturi, ci ca pe un obiect în care el a investit, mai mult sau mai puţin). Important este felul în care sunt privită de partener, important este să fiu considerată parteneră şi nu obiect. Dacă sunt considerată ca parteneră în relaţie, iar prietenul este doar prietenul lui, atunci nu este nici o problemă (locul fiecăruia în triunghi este stabilit) şi de acest lucru îmi dau seama din modul în care se comportă faţă de mine (mă respectă, îmi acordă locul din dreapta lui, ţine cont de părerea mea etc.). Acest aspect, al tipului de personalitate, ar putea să includă probleme grave, cum ar fi tulburările de personalitate (psihopatiile); dar acesta este un aspect complex ce aparţine sferei patologiei psihiatrice.
- un alt factor este cultura din care facem parte; se cunoaşte faptul că oamenii diferă în funcţie de cultura în care au crescut. De exemplu, orientalii (mă refer la orientul mijlociu) obişnuiesc, în virtutea religiei în care s-au format, să lege prietenii trainice între ei (bărbaţii); în acest caz pericolul ca o femeie să fie considerată doar ca un obiect (este totuşi luată în consideraţie pentru că are organe de procreere- pentru asta sau doar pentru asta) este şi mai mare decât la noi, într- o cultură balcanică, de exemplu (ne raportăm la cultura noastră).
  - alt factor ar putea fi constituit de natura relaţiilor lui de serviciu; poate că prietenul lui este şi colegul lui de serviciu, cu care lucrează în echipă. Asta este echipa, îi uneşte pe oameni în aşa de mare măsură încât ajung să simtă împreună; vedeţi cum terenul este alunecos? Bine că este şi el băiat…altfel, s-ar fi născut o relaţie romantică la locul de muncă; ochii le strălucesc atunci când   obţin succesul la firmă şi mai departe, Dumnezeu ştie.

Mai există multe situaţii, cum ar fi o prietenie pe viaţă născută dintr- un ajutor vital acordat de către unul dintre cei doi celuilalt.

Cel mai important este că nu trebuie să vin cu ideile mele preconcepute; să încerc să privesc situaţia în sine, eliberată de prejudecăţi (pe care mintea mea le fabrică vis- a- vis de orice situaţie sau lucru care nu se încadrează în şablonul normalităţii sociale; asta este reprezentarea socială asupra acestui fenomen, care, oricum, tot de oameni este creat). Oricum, mă cuprinde anxietatea, poate chiar frustrarea, în asemenea situaţie, dacă ştiu că sistematic mă întâlnesc cu prieteneul meu care vine cu prietenul lui la întâlniri- mi se ia un drept…aici este problema: să aflu dacă mi se încalcă grav drepturile de prietenă şi iubită. Cel puţin situaţia mi se pare bizară şi aşa este cu orice situaţie care nu a fost acceptată de majoritatea masei sociale. În orice caz, se deturnează specificul relaţiei. Şi atunci trebuie să exprim ceea ce simt; dar cel mai greu este să nu simt greşit. Nu ne putem înşela dacă vedem situaţia în ansamblul ei- le spun doamnelor. O situaţie anormală, maladivă, cuprinde mult mai multe elemente de anormalitate, nu numai unul izolat; este pervazivă, invadează cotidianul vieţii. De aceea spun că simplul fapt de a mă plimba cu prietenul meu şi cu prietenul lui,  înseamnă nimic, din moment ce prietenul meu se poartă frumos cu mine, natural, nu mă desconsideră, nu dă semne că aş deranja, se poartă la fel de frumos şi în clipele de intimitate. Situaţia devine gravă când se adaugă alte aspecte, negative, faptului de a ne plimba în trei: cum ar fi deteriorarea conversaţiei cu el în general, lipsa performanţei sexuale (situaţie gravă, care poate avea şi alte cauze). De aceea spun că precipitarea în stabilirea adevărului situaţiei este periculoasă şi de cele mai multe ori ajungem, prin interpretarea pe care o dăm situaţiei, ca noi să generăm probleme, fără ca ele să fi existat. Nu trebuie să uităm că realitatea subiectivă, care se formează în mintea noastră, nu este totuna cu realitatea obiectivă. Realitatea subiectivă a fiecăruia este amestecată cu convingerile şi gândurile noastre negative sau harta nu este teritoriul, aşa cum spunea filosoful polonez Alfred Korzybsk.
 Există o realitate şi o mulţime de puncte de vedere asupra acestei realităţi. Să nu uităm că orice poate fi oricum- aceasta ar fi o explicaţie în plinul vieţii pentru dimensiunile triunghiului amoros. 

Originile fenomenului de bromance în perspectivă psihanalitică şi antropologică: Triunghiul familial (despre care vorbeam) este expresia socială a supraeu-lui, prin care se reface unitatea pierdută a conştientului cu inconştientul. Naşterea tragediei rezultă însă tocmai din destrămarea triunghiului; antropologul structuralist Claude Levi Strauss (în încercarea lui de a stabili o legătură formală între structura limbii şi acea a sistemului de înrudire) a lămurit problema existenţei unui pătrat în acest triunghi: cele patru unghiuri reprezintă cele patru elemente prezente în structura fundamentală a oricărei societăţi, iar al patrulea unghi, care este ascuns în triunghi, întregeşte familia. (C.L. Strauss, în cartea Antropologie structurală, spune: există o structură de înrudire elementară, şi anume: soţ, soţie, copil şi un reprezentant al grupului de la care soţul a primit soţia- datorită prohibiţiei universale a incestului, elementul de înrudire nu poate fi constituit cu o singură familie consangvină; el rezultă din unirea a două familii sau grupuri consangvine; autorul viza un nou gen de structură, existenţa unui ciclu de reciprocitate care funcţionează în sens unic şi care înlocuieşte sistemul dualist). Astfel C.L.Strauss reduce viaţa socială la un schimb de valori complementare; se va putea elabora astfel un cod universal, în măsură să exprime proprietăţile comune structurilor specifice ţinând de fiecare aspect; folosirea acestui cod va trebui să fie justificată pentru fiecare sistem luat izolat şi pentru toate sistemele atunci cînd va fi vorba de a le compara; în acest fel se poate defini normalitatea în viziune antropologică). Aceasta ar fi o explicaţie în vidul social pentru triunghiul amoros.

Kablan Hilda, psiholog psihoterapeut

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.