DEPENDENŢA AFECTIVĂ De cele mai multe ori, înlocuim o dependenţă cu alta. Înlocuim alcoolul cu ţigările, dulciurile cu shoppingul, relaţiile amoroase cu privitul compulsiv la televizor. Ce ne face să devenim dependenţi?

Dependenţa (de orice fel) este o nevoie, mai mult sau mai puţin mascată, de a umple un gol interior. Toţi căutăm şi extrem de puţini au "bafta" să găsească acel ceva care ne împlineşte. Ceilalţi doar încercăm să "îndulcim" realitatea, fiecare după posibilităţi. Ţigări, alcool, tv, sex, carte, plimbare, muzica, drog, orice poate aduce o clipă de uitare, dar golul din suflet rămâne. Depinde cât de conştienţi suntem de el, de ce vedem reflectat în oglindă. 'Dacă dragoste nu e, nimic nu e'.

Pentru o persoană dependentă de dragoste, raţiunea întregii existenţe se reduce la a găsi iubirea adevărată, nu contează de câte ori. Dependenţa de dragoste este o problemă reală, nicidecum o nouă găselniţă a medicilor psihiatri. Fireşte, dragostea implică şi gelozie şi posesivitate însă pentru dependentul de dragoste partea frumoasă a oricărei relaţii se spulberă într-un nor de deziluzie, complexe şi frustrări. De fapt, întregul proces începe la o vârstă foarte fragedă, încă din copilărie, când disciplina strictă, lipsa de comunicare în familie, înclinaţia către introversiune, cumulate cu orice formă de violenţă familială produc sechele uneori ireversibile. Ceea ce adultul de mai târziu reţine din copilăria lui amară sunt o serie de preconcepţii de nezdruncinat de genul 'Nevoile mele nu contează', 'Daca mă apropii de oricine, o să sufăr' sau 'Nu merit să primesc dragoste'. Tendinţa celor ce se hrănesc cu iubire este aceea de a refuza să conştientizeze sau trateze raţional aceste temeri şi de a-şi închipui că ele vor dispărea de la sine. La maturitate, dependenţii de dragoste ajung să se agaţe pentru suport emoţional şi protecţie de persoanele care ţin la ei. Mai mult chiar, ajung incapabili să-şi mai rezolve propriile probleme, preferând să le arunce pe umerii celor ce îi compătimesc. Nu de puţine ori, dependenţii de dragoste ajung să conceapă viaţa ca pe un şir neîntrerupt de speranţe deşarte şi frici constante. Cum concepe o astfel de persoană dragostea? Studiile arată că primele două cuvinte cel mai des întâlnite în descrierea felului în care dependenţii se simt când iubesc sunt obsesie şi deziluzie. În plus, dragostea îi inhibă, îi manipulează, le răpeşte orice intimitate, e ca un parazit.

Citeste mai mult: DEPENDENŢA ÎN CADRUL

CUPLULUI CAUZELE DEPENDENŢEI PROBLEMA

  DEPENDENŢE AFECTIVE ÎN FUNCŢIE DE SEX

CUM SĂ NE VINDECĂM DE DEPENDENŢĂ

​ BIBLIOGRAFIE: 1.    Dr. Robert Hemfelt, Dr. Frank Minirth, Dr. Paul Maier – „Labirintul codependenţei”, Ed. Logos Cluj Napoca, 2001; 2.    Francois Lelord şi Cristoph Andre – „Cum ne purtăm cu personalităţile dificile”, Editura Trei, Iaşi, 1998; 3.    Brânzei P si colaboratorii: " Adolescenţa şi adaptarea", Editura Trei, Iaşi, 1974; 4.    Cucu C. I. "Psihiatria adolescentului" Ed. Litera, Oradea, 1979; 5.    Cosmonici Andrei " Adolescentul şi timpul său liber" Editura Trei, Iaşi, 1985; 6.     Dragomirescu V. " Psihologia comportamentului deviant" Ed. ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 Acest articol nu poate fi preluat fara acordul nostru.