Povestile au fost dintotdeauna o modalitate utila si placuta de a petrece timpul alaturi de copil si de a-i transmite un mesaj, de a-l invata sa descopere si sa se aventureze in minunata lume a fanteziei. Insa povestile parintilor par sa nu mai fie si povestile de azi ale copiilor. Se schimba de la o generatie la alta continutul unei povesti? Se adapteaza ele lumii moderne si realitatii actuale din viata copiilor? Isi pastreaza oare Alba ca Zapada si Cenusareasa locul in lectura copiilor sau personajele la zi sunt Harry Potter si Pokemon? Ma intreb impreuna cu voi, parintii cum alegem ce povesti sa citim copiilor si ce inseamna lectura unei povesti?
Povestea este o fictiune, adica o imbinare fantastica de locuri, personaje, idei, obiecte, un spatiu in care totul este posibil si care lasa frau liber imaginatiei. Reprezinta o punte catre vis si imaginar, catre aventura si fantezie.
Care este rolul psihologic al povestilor?