Intreaga istorie a sexualitatii umane a cunoscut o serie de forme de exprimare a instinctului sexual, forme ce nu au un caracter unitar sau omogen, ci poseda o mare variabilitate si diversitate, in functie de traditii, moravuri, obiceiuri, reguli scrise sau nescrise etc. Astfel, neexistand doar un singur model cultural al sexualitatii umane, nu se pot judeca "abaterile" sau formele de "devianta". De aceea se afirma ca ceea ce intr-o anumita societate poarta eticheta de deviant, in alte societati sau perioade istorice este definit ca un fenomen normal.
Spre ex. Intr-un trib din Zambia o femeie casatorita s-a plans sfatului batranilor ca sotul ei este un "pervers sexual". La o examinare mai atenta a cazului s-a constatat ca "perversiunea" respectiva consta in sarutarea si dezmiedarea sanilor sotiei ca act de preludiu. Pentru acest fapt batranii tribului l-au sanctionat pe vinovat. In alte cazuri, dimpotriva, alte obiceiuri si practici sexuale apartinand altor culturi decat cea europeana trezesc dezgustul indivizilor din societatile europene.
M. Eliade afirma ca pentru omul modern sexualitatea nu reprzinta decat acte fiziologice, in timp ce pentru omul culturilor arhaice, aceasta reprezenta o ceremonie, un sacrament. In acest sens, in mai multe credinte si religii traditionale stravechi, falusul reprezenta un simbol al puterii generatoare, ce nu avea un caracter erotic cum intalnim astazi in societatiile civilizate.
