Tehnicile comportamentale in consilierea si terapia copiilor si adolescentilor III | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Tehnicile comportamentale in consilierea si terapia copiilor si adolescentilor III

Tehnicile comportamentale in consilierea si terapia copiilor si adolescentilor III

Tehnicile comportamentale in consilierea si terapia copiilor si adolescentilor

Tehnici de manipulare a consecintelor:
A.    Metode de crestere a comportamentului – citeste mai mult
B.    Metode de stingere a comportamentului
– citeste mai mult

B. Metode de reducere a comportamentului

B. a. Stingerea/Extinctia: copilul nu primeste nici o recompensa pentru comportamentul indezirabil, adica, se opreste intarirea de genul aprobarii sau a atentiei. Succesul stingerii consta in eliminarea comportamentului din repertoriul copilului. Este o procedura prin care intarirea care urma comportamentului operant este eliminata. Trebuie sa fim atenti ca intarirea sa nu fie de fapt alta decat cea “suspendata” de noi. De semenea, trebuie sa atentionam parintii, profesorii sau clientul ca in prima faza comportamentul va creste ca vrecventa si intensitate si doar apoi va scadea, iar cel in cauza trebuie sa fie consecvent pana la capat, altfel intareste in continuare comportamentul indezirabil.

B. b. Satietatea: copilul este lasat sa efectueze un comportament indezirabil, pana se plictiseste. Daca intarirea comportamentului poate fi identificata si controlata, comportamentul va fi supra-intarit pana cand intarirea pozitiva isi va pierde valoarea de recompensa. Nu trebuie aplicata pentru comportamente foarte deranjante sau grave (fumat, lipsa de la ore etc) sau care au consecinte naturale foarte puternice (consumul de substante).
Aceste doua tehnici trebuie aplicate cu mare atentie, pentru comportamente specifice, simple, la care cunoastem cu siguranta si putem controla antecedentele si mai ales consecintele. Rezultatele survin, si in aceste conditii, lent si nu se generalizeaza si la alte comportamente (copilul nu invata din aceasta experienta).

B. c. Pedeapsa: presupune oferirea unor stimuli aversivi dupa efectuarea unui anumit comportament inadecvat, in scopul reducerii frecventei acestuia. Nu trebuie utilizata pedeapsa intensa sau fizica. O pedeapsa moderata este suficienta, adultul putand retrage aprobarea sau privilegiile copiilor. Pedeapsa, in mod direct, nu determina formarea unui comportament adecvat, dar nici nu duce la eliminarea comportamentului inadecvat.
Structura cognitiva construita este “Daca voi face comportamentul X, voi fi pedepsit.”
O pedeapsa eficienta presupune:
    sa aiba intensitate moderata
    sa i se explice copilului pedeapsa pe care o primeste
    sa urmeze imediat dupa comportamentul indezirabil
    sa fie aplicata de catre o singura persoana
    sa fie consistenta si aplicata consecvent
    faptul ca in timp ce copilul este pedepsit pentru un comportament negativ, sa i se intareasca un comportament pozitiv
    sa se bazeze pe retragerea intaririi
    faptul ca copilul nu trebuie amenintat cu pedeapsa
    sa fie in acord cu gravitatea faptei.

B. d. Time-out la intarirea pozitiva: permite sanctionarea comportamentului indezirabil prin retragerea intaririi sau scoaterea din mediul unde se gaseste intarirea. Copilul este impiedicat sa efectueze comportamentul nedorit in situatia in care el a fost intarit pozitiv in trecut.

B. e. Costul raspunsului (penalizarea): aceasta metoda este utilizata in termeni de pierdere a punctelor sau a privilegiilor. Retragerea intaririi (recompensei) reprezinta costul raspunsului dezadaptativ. Aceasta metoda poate fi utilizata doar  in situatiile in care se folosea intarirea in cantitati masurabile. Copilul devine constient de recompense si de pierderea acestora. De aceea costul raspunsului este si o modalitate de incurajare a self-management-ului.

B. f. Supracorectia (corectia excesiva): permite combinarea intaririi negative si a controlului aversiv (pedeapsa). Este utilizata cu scopul de a descuraja comportamentul indezirabil.

B. g. Intarirea pozitiva: promovarea unui comportament alternativ
Este foarte greu sa elimini un comportament (care are o anumita functie si ofera anumite recompense) daca in acelasi timp nu se dezvolta un comportament alternativ. Altfel, avem de-a face cu “regula mortului”, pentru ca numai un mort poate sa nu faca nimic (sa nu strige, sa nu alerge pe coridor, sa nu faca zgomot, sa nu se murdareasca etc), in nici un caz un copil. Acesta ar trebui sa invete in paralel comportamente care sa presupuna costuri (efort, cunostinte procedurale) si beneficii (placere, satisfacere a curiozitatii) similare comportamentului “inlocuit”.
Proceduri:
    intarirea unui comportament incompatibil: presupune intarirea unui comportament care este inconsistent cu actul indezirabil. Cu alte cuvinte, aceasta procedura se refera la oprirea copilului din efectuarea unui anumit comportament, intarindu-i in mod deliberat, un comportament competitiv.
    intarirea diferentiala a altor comportamente: presupune intarirea oricarui comportament, cu exceptia comportamentului tinta (comportamente agresive, hiperactive, injurioase)
B. h. Proceduri pentru eliminarea emotiilor disfunctionale
    expunerea graduala la stimuli aversivi pe baza
-    graduarii stimulilor imaginari (se ierarhizeaza situatiile de frica)
-    graduarii stimulilor din viata reala (o ierarhie a fricii bazata pe situatii reale)
    desensibilizare activ-participativa: adica, copilul este ajutat sa vina in intampinarea fricii in situatii particulare prin expunerea gradata la situatii care genereaza frica. In acelasi timp, el este recompensat.
    desensibilizare sistematica (asociativ-pasiva): presupune apropierea graduala de stimuli care provoaca frica. Persoana este relaxata din punct de vedere fizic sau mental. Mecanismul ce sta in spatele acetor doua proceduri este reupere conditionarii stimul fobogen – frica si construirea conditionarii stimul fobogen – relaxare.
    relaxarea: copilul este invatat cum sa se relaxeze in situatii in care devine furios, agitat etc. Utilizarea acestei proceduri depinde mult de varsta pe care subiectul o are, fiind recomandata mai degraba adolescentilor.
    flooding: copilul este pus in contact cu situatia, spre exemplu, de frica aflata la cel mai inalt grad al ierarhiei. Contactul cu situatia este pastrat pana in momentul in care frica este eliminata. Mecanismul care sta la baza reusitei aceste proceduri este inhibitia de stingere. Aceasta procedura este mai putin recomandata copiilor, deoarece acestia ar putea sa nu inteleaga implicatiile procedurii.

Tehnici de manipulare a antecedentelor:

a. Schimbarea stimulilor (controlul stimulilor): are la baza ideea potrivit careia unele raspunsuri apar numai atunci cand unele conditii specifice sunt prezente, iar daca aceste conditii sunt modificate, scade probabilitatea de aparitie a comportamentului indezirabil.
b. Amorsajul: are la baza ideea ca anumite comportamente dezirabile apar doar in anumite conditii favorabile, iar daca aranjam mediul in asa fel incat sa “amorseze” comportamentul tintit de noi, probabilitatea de aparitie a acestuia va creste.

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.