
Sindromul Tourette
Sindromul Tourette

Numele sindromului s-a dat după dr. Gilles de la Tourette, un medic neurolog francez, care a descris, în 1885, pentru prima dată nişte ticuri (manifestări) ciudate descoperite la o marchiză în vârstă de 86 de ani. Astfel,sindromul tourette este o tulburare neurologică (nu o boală), transmisă genetic, deci moştenită de la părinţi sau strămoşi, caracterizată prin mişcari şi/sau sunete repetate involuntar, numite ticuri. |
Acest sindrom poate afecta orice persoană, indiferent de etnia lui, dar s-a constatat că se întâneşte de 3-4 ori mai des la bărbaţi decât la femei.
Cum se tratează sindromul tourette?
Majoritatea persoanelor cu sindromul tourette îşi dezvoltă ticurile în limite normale şi nu necesită medicamente. Oricum, nu există încă medicamente care să elimine ticurile. Unii au nevoie de medicamente pentru reducerea frecvenţei şi a intensităţii ticurilor, dar pot fi de folos şi alte terapii: psihoterapia, tehnicile de relaxare, alimentaţia specială (fără cofeină, ciocolata, cola, conservanţi, coloranţi, sucuri acidulate…). Cel mai important lucru este reducerea sindromul touretteresului, care este factorul principal ce conduce la intensificarea ticurilor. In orice caz, doar medicul poate prescrie medicaţia potrivită fiecărei persoane.
Comportamente asociate cu ticurile:
obsesii (repetarea gândurilor…);
comportament ritual (atingeri repetate, repetarea unor fraze, verificarea uşii…);
dificultăţi în concentrare cu sau fără hiperactivitate (neatenţia, nu pot termina un lucru început, mişcarea continuă…);
probleme la învăţare (dificultăţi la scriere, citire, matematică, probleme de percepţie…);
tulburări de somn (treziri frecvente sau vorbire în somn…).
Este sindromul touretteo boală degenerativă?
Chiar dr. Gilles de la Tourette credea că sindromul se înrăutăţeşte cu timpul, deoarece începe cu ticurile faciale (clipitul des) şi progresează până la coprolalia (unii pot repeta încontinuu obscenităţi), dar nu este aşa. În timp, perosoana îşi schimbă ticurile. Ele apar, dispar sau pot reveni. Dar, dacă cineva are un tic sau mai multe nu înseamnă imediat că are sindromul tourette. De fapt, majoritatea celor afectati depăşesc simptomele sindromului tourette chiar în timpul adolescenţei.
Alte ticuri:
Ticurile mentale au fost recent recunoscute de Societatea Tourette şi alte societăţi medicale ca făcând parte din lista ticurilorsindromul tourette. Ele sunt orice gând conştient pe care o persoană simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul apins, uşa neîncuiată, trebuie să bat în lemn neapărat de trei ori, altfel…)
Echomerimnia este forma mentală a echolaliei (se repetă ultimele cuvinte sau melodie auzită)
Copromerimnia este forma mentală a coprolaliei.
Palimerimnia este forma mentală a palilaliei (repetarea în gând a ultimelor cuvinte sau sunete personale)
Numărarea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeaşi distanţă, de exemplu.
Adaugă comentariu nou