„Lavinia, nu e bine ceea ce vei face. Vei pierde!
Ai mai fost pe acel drum. Stii ce rezultate vei avea, imi spuse una dintre vocile din capul meu.
Taci din gura, am sarit eu. Stiu foarte bine ce fac. Este alt om, alta situatie, alte evenimente, alte semne.
De data asta o sa fie altfel.
Bine, fa cum crezi, imi raspunse ea.”
Si am facut cum am crezut.
Cu ce m-am ales?
Cu o mare palma, cu inca o rana la colectia mea frumos etalata undeva in vitrina, intr-o camera ratacita din sufletul meu. Stau acolo cuminti, precum trofeele castigate dupa multe lupte. Au un loc special, un dulap special, fiecare este atent asezat pe raftul specific. Trec din cand in cand si ma uit la ele, pe unele le mai sterg de praf, lucrez la ele, le lustruiesc, de altele nici nu am ating, nu inca, unele sunt atat de vechi incat am uitat de ele.
Si mai am si un raft special pentru cele care vor urma.
Stiu ca poate suna putin, sau putin mai mult a masochis, dar noi oamenii asa am fost invatati sa evoluam, prin durere, prin experiente negative, pe care eu le numesc rezultate.
„ Loviturile vin cu scopul de a ne schimba, de a evolua, durerea e buna.”
Nimic nu e static pe lumea aceasta, totul este intr-o continua schimbare si trebuie sa intelegem acest lucru, sa invatam sa intelegem. Daca ne conformam si inclinam spre conservatorism, atunci si picioarele ne sunt inclestate.
