Deprecated: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in /home3/repsih03/public_html/sites/all/modules/views/includes/view.inc on line 2421

Deprecated: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in /home3/repsih03/public_html/sites/all/modules/views/includes/handlers.inc on line 733
ÎN CE MĂSURĂ INFLUENŢEAZĂ DESENELE ANIMATE VIOLENTE DEZVOLTAREA PSIHOLOGICĂ A COPIILOR | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

ÎN CE MĂSURĂ INFLUENŢEAZĂ DESENELE ANIMATE VIOLENTE DEZVOLTAREA PSIHOLOGICĂ A COPIILOR

ÎN CE MĂSURĂ INFLUENŢEAZĂ DESENELE ANIMATE VIOLENTE DEZVOLTAREA PSIHOLOGICĂ A COPIILOR

 

Tema cercetării

Copiii sunt oglinda părinţilor, aşa cum sunt crescuţi aşa se comportă, ei imită comportamentul părinţilor până la o anumită vârstă. Dar ce se poate întâmpla când părinţii nu au timp suficient pe care să îl petreacă alături de copii? Pe cine imită aceştia?Dar ce se întâmplă dacă micuţii sunt uitaţi în faţa micilor ecrane?

Prin analogie, ei ar trebui să imite ceea ce văd la televizor. De la acestă idee porneşte şi tema proiectului de cercetare şi anume “În ce măsură influenţează desenele animate violente dezvoltarea psihologică a copiilor?”
Lucrarea de faţă doreşte să sublinieze transformarile de ordin psihologic pe care le suferă copiii, precum şi schimbarea comportamentului în cadrul relaţiilor cu societatea şi gradul de interiorizare al copiilor, cauzate de desenele animate violente. Privitor la această temă s-au mai realizat cercetări atât în România cât şi pe plan internaţional, care au demonstrat faptul că copiii petrec mai mult de 4 ore pe zi în faţa televizorului şi îşi adaptează alimentaţia în funcţie de ceea ce văd în reclamele de la televizor, lucru care a condus la o generaţie de copii cu grave probleme de greutate.
Obiectivul cercetării este de a diminua fenomenul “copiilor crescuţi de televizor“. Ulterior interpretării rezultatelor cercetării în cazul în care concluziile nu sunt satisfăcătoare pot fi determinate unele strategii de combatere a acestui fenomen, iniţierea unor programe şi acţiuni şcolare (grădiniţe). Această lucrare de cercetare îşi propune să descopere care este cauza comportamentului violent al copiilor din ce în ce mai întâlnite atât în grădiniţe cât şi în locurile de joacă şi ce ar trebui să facă părinţii şi societatea pentru a combate acest fenomen

Cadrul teoretic

Poveştile, basmele pe care copiii le ascultau altădată de la părinţi şi bunici au prins treptat viaţa nu numai la teatru dar şi din ce în ce mai des în desenele animate, începând cu “Omuleţul Gopo”, ”Scufiţa Roşie” până la “Pokemon” şi “X-Men”. Evoluţia desenelor animate a devenit din ce în ce mai îngrijorătoare deoarece s-a trecut brusc de la desenele inocente la desene violente. Dacă acum câţiva ani copiii învăţau din desenele animate cum să se comporte civilizat, să iubească natura şi animalele, acum învăţă să se comporte violent şi să mânânce nesănătos.
Cercetarea vine în completarea articolelor si reportajelor prezente în mass-media, şi pe internet. Referitor la această temă, nu au fost scrise foarte multe cărţi identificându-se doar scurte pasaje în câteva cărţi care au ca temă influenţa mass-media. S-au făcut numeroase cercetări pe această temă, un studiu recent realizat de o echipă de la Centrul de Sociologie Urbană şi Regională CURS(2006) a arătat că personajele preferate ale copiilor sunt Tom şi Jerry, serial care potrivit psihologilor este una dintre cele mai violente producţii tv: la fiecare 20 de secunde un personaj este lovit, cade sau suferă un accident (în această categorie sunt incluse şi desene precum “Ciocănitoarea Woody”, ”Looney Tunes”).
În revista Mami este publicat un articol de Oana Maria Popescu, în care se discută despre “hipnoza din desenele animate”.Articolul încearcă să scoată in evidenţă valoarea hipnotică pe care o au desenele animate asupra copiilor, indusă de focalizarea atenţiei.
Un alt studiu realizat de membrii CAN în colaborare cu Centrul de Studii Media a urmărit “Evaluarea reprezentării violenţei în programele de televiziune”. Studiul prezintă rezultatele monitorizării a 11 canale de televiziune si incearca sa traga un semnal de alarmă în ceea ce priveşte conţinutul programelor difuzate de canalele de desene animate Jetix şi Cartoon Network. Concluzia este că programele de desene animate sunt de 7 ori mai violente decât programele de tip ficţional transmise de programele generaliste.
Un articol publicat pe site-ul Bucuria are ca titlu “Televizorul, al treilea părinte”. Articolul face referire la faptul că televizorul face parte din viaţa copiilor încă de la vârsta de 2 ani, influenţându-le atitudinea, limbajul şi comportamentul. Incearcă să atragă atenţiă părinţilor care îşi uită copiii în faţa televizorului şi nu îşi fac timp să explice copiilor ce este bine şi ce nu din ce văd ei la televizor.
În ziarul Cotidianul, într-un scurt articol semnat de Alice Năstase, se discută despre abandonul copiilor în faţa micilor ecrane, pironiţi cu ochii la Cartoon Network sau Jetix. Părinţii găsesc in televizor o dădacă, neluand in seamă efectele negative care unele programe le au asupra celor mici.
În Jurnalul National, în articolul cu titlul “Televizorul - un părinte agresiv” se discută despre generaţia de copii crescută în faţa blocului, cu cheia de gât, care a pierdut teren în faţa generaţiei crescute cu ochii în televizor.
Psihologul Mirela Zivari, din ziarul Libertatea, susţine că desenele animate îi afectează pe micuţi la nivel subliminal, prin accentuarea tendinţelor agresive şi îi sfătuieşte pe părinţi să nu le interzică vizionarea acestor programe, ci dimpotrivă, să îşi facă timp să vizioneze alături de copii aceste programe şi să le explice ceea ce văd.

Ipoteze

O primă ipoteză porneşte de la ideea că desenele animate violente transformă joaca inocentă a copiilor intr-o joaca violenta,este transformatǎ joaca copiilor într-una violentǎ,dacǎ aceştia urmǎresc în mod constant programele de desene animate cu o mare încǎrcǎturǎ de violentǎ.Ei nu se mai joacă cu păpuşi, maşinuţe ci imită personaje din desene animate, care se lovesc, îşi vorbesc urât si zgomotos sau chiar se elimina unul pe celălalt. Cea de-a doua ipoteză îşi propune sa verifice dacă părinţii poartă o vină in schimbarea comportamentului copiilor, dacă ei sunt vinovati când îşi îndeamnă copiii să se uite la desene şi îi cheamă de fiecare dată când începe un nou serial din desenele preferate si dacă ei sunt in măsură să le interzică vizionarea acestor programe.

 

Operationalizarea conceptelor

Cele mai des folosite concepte atât in definirea temei cercetării cât şi în exprimarea ipotezelor sunt “desene animate” şi “violenţă”. Vom incepe cu definirea acestor concepte după cum urmează: conceptul de “violenţă” are în DEX mai multe înţelesuri-violenta este un act de constrângere, de silire, de forţare; este văzuta ca o însuşire lipsită de stăpânire în vorbe sau fapte, vehementă, furie, întrebuinţarea forţei brutale, agresivitate, duritate şi nestăpânire.

Având în vedere că tema acestei cercetări este “violenţa desenelor animate” ne vom referi la toate explicaţiile acestui termen, deoarece această cercetare îşi propune să urmărească toate formele de violenţă prezente in desenele animate şi întâlnite in comportamentul copiilor. Cel de-al doilea concept “desene animate” este definit ca o înşiruire de desene care reprezintă fazele unei mişcări şi care sunt redate succesiv pe ecran,dând impresia unor fiinţe vii. Cele doua concepe sunt strâns legate pe parcursul acestei cercetări deoarece nu ne vom referi în general la desene animate ci doar la o categorie aparte şi anume desenele animate violente.
Un alt concept care completează paleta cercetării este “dezvoltarea”care este influenţată de cele doua concepte definite mai sus.”Dezvoltarea”este definită in DEX printr-o înşiruire de termeni: acţiunea de a (se) dezvolta şi rezultatul ei; creştere, evoluare; amplificare,care evolueaza sub presiunea factorilor cu care ia contact.

Timpul cercetării şi alegerea metodei

Cercetarea este una calitativă, de tip transversală, ancheta în perioada martie-aprilie 2007 şi se va desfăşura in două grădiniţe şi în două locuri de joacă pentru copii din Bucureşti. Metoda de cercetare aleasă este ancheta sociologică, iar instrumentele cu care se va lucra sunt chestionarul, interviul,focus grupul şi observaţia nedistorsionată. Chestionarul, definit in “Dicţionarul de sociologie” (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993, 95), ca reprezentând “o tehnică şi un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise si eventual imagini, grafice, ordonate logic şi psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate in scris”.
Focus grupul îmbină caracteristicile interviurilor focalizate cu cele ale interviurilor de grup. David L. Morgan (1996,130) defineşte focus grupurile ca o “tehnică de colectare a datelor prin interacţiune dintre membrii grupului, referitoare la o problema stabilită de către cercetător”. Ultima tehnică de cercetare este observaţia, definită ca fiind o ” percepere sistematică a atitudinilor, comportamentelor şi interacţiunilor actorilor sociali, în momentul manifestării lor, conform unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul unor tehnici specifice de înregistrare” (Dictionar de sociologie, online). ”Observaţia nedistorsionantă(observaţia nestructurată sau externă-după Septimiu Chelcea)constă în utilizarea de aparate tehnice pentru înregistrarea fenomenelor sociale în desfăşurarea lor naturală. Aparatele tehnice sunt ascunse, observatorul este eliminat din scenele sociale şi astfel sunt evitate şi efectele reactive sistematice sau de conformare a subiecţilor la normele dezirabilităţii sociale. Se aplică nu numai pe situaţii sociale naturale, ci şi de laborator (mai ales în jocurile de simulare)(Vlǎsceanu şi Zamfir,Dicţionar de sociologie online). Înregistrarea este precedată de o eşantionare a situaţiilor sociale şi a perioadelor de timp şi este urmată de codificare prin aplicarea tehnicii analizei conţinutului”.
Au fost alese aceste metode de cercetare deoarece subiecţii principali ai cercetării sunt copii cu vârste cuprinse între 3-10 ani. Observaţia şi focus grupul se adresează copiilor, iar chestionarul este destinat părinţilor şi educatorilor din grădiniţe. Astfel lucrul cu copii este uşurat de interviul tip focus grup, discuţia fiind deschisă, interpretată de copii ca o joacă şi răsplătită cu câteva dulciuri pentru a-i stimula pe cei observaţi să răspundă la întrebări. De asemenea, observaţia este relevantă în această cercetare deoarece pe copii nu ii deranjează să îşi schimbe comportamentul sau să se simtă urmăriţi. Se comporta natural in mediul lor obişnuit. Unitatea de analiză a cercetării o va constitui “copilul”, iar sursa datelor cercetării va fi realizată prin centralizarea datelor obţinute în urma interviului tip focus grup şi al observaţiei. Centralizarea datelor în urma completării chestionarului vor fi utile pentru clarificarea celei de-a doua ipoteze.

Eşantionarea

Având in vedere tema cercetării, eşantionul ales îl reprezintă copiii cu vârsta cuprinsă ître 3-10 ani. Pentru realizarea focus grupului a fost nevoie de un număr de 32 de copii, pentru observaţie s-au urmărit un număr variabil de subiecţi în funcţie de zona de observaţie, minim opt persoane (părinţi şi copii) şi maxim cincisprezece persoane. Pentru realizarea chestionarului eşantionul ales îl reprezintă părinţii şi cadrele de învăţământ indiferent de vârsta şi sex într-un număr de maxim 30 de persoane. Au fost alese aceste vârste deoarece reprezintă perioada în care copii interacţionează direct cu societatea, integrându-se in formele preşcolare de învăţământ (grădiniţe) şi a claselor primare (1-4). La vârsta de 3 ani copilul începe să perceapă ce vede la televizor, mai ales in desenele animate. Este o vârsta la care el imită ceea ce vede, nefăcând diferenţa între ce este bine şi ce este rău. Până la vârsta de 10 ani el trece prin mai multe etape ale dezvoltării atât fizice cât si psihice, când rolul cel mai important în educaţie îl au părinţii, apoi educatorii şi învătătorii.
Anchetele şi sondajele de opinie se bazează pe aplicarea modelelor de esantionare probabilistă. Prin urmare metoda de eşantionare folosită este cea probabilistă, dată fiind mărimea prea mică a eşantionului se va folosi metoda de eşantionare probabilistă sistematică(aplicabilă atunci cînd: elementele se succed în mod natural în spaţiul sau timpul social, dispunem de o listare prealabilă a populaţiei şi am formulat decizia privind dimensiunea eşantionului.)

Analiza si interpretarea datelor

În cercetare se vor folosi atât metode de cercetare bazate pe date subiective cât şi pe date obiective .Datele subiective vor fi furnizate prin intermediul interviului de tip focus grup şi parţial de observaţie, având ca scop evaluarea modului in care copii îşi adaptează comportamentul în funcţie de locul de joacă, de persoanele prezente. Se urmăreşte comportamentul lor natural indiferent de situaţie. Pe de alt parte datele obiective vor fi incluse de precizarea vârstei, sexului, descrierii mediului de viaţă. Prima etapa în cercetare va fi aplicarea interviului de tip focus grup in două grădiniţe cu program normal, cu două grupe de copii, cu vârsta cuprinsa intre 3 şi 6 ani. Pentru cealaltă categorie de vârsta, cercetarea va avea loc în două şcoli generale,respectiv pentru subiecţtii cu vârsta cunprinsă între 6 şi 10 ani. În ambele cazuri interviul se va realiza doar sub supravegherea moderatorului, fără alte cadre didactice, pentru a spori gradul de sinceritate in răspunsurile date de subiecţi.
Dupa aceasta se va trece la aplicarea metodei de observaţie care se va desfăşura in două locaţii şi anume două parcuri de joacă pentru copii. Tema de observaţie va fi: “Imit[ copiii personaje din desene animate atunci când se joacă împreună?”. Notiţele se vor lua pe o fişă de observaţie. Pentru o mai bună interpretare a datelor se va folosi şi o camera de luat vederi, pentru a surprinde comportamentul observaţilor. Ultimul va fi aplicat chestionarul care este adresat părinţilor şi cadrelor didactice. În urma centralizării datelor se va realiza un scurt raport al cercetării în care se vor trece sistematic toate datele obţinute. Ultima etapă a cercetării, raportul de cercetare, va conţine explicarea modalităţii de aplicare a cercetării şi concluziile la care a ajuns cercetătorul . In această parte se va arăta dacă ipotezele de la care am pornit au fost verificate, care au şi care nu au nici o valoare de adevăr. Aparent inofensive şi distractive desenele animate difuzate cel mai des pe posturile de televiziune Jetix şi Cartoon Network au o concentrare foarte mare de violenşă care poate avea influenţe negative in dezvoltarea normală a copiilor.
S-a ajuns la concluzia că micuţii petrec in medie 3 ore si jumatate pe zi în faţa televizorului urmărind posturile de desene animate. Copii au început să uite vechile jocuri, imitând personaje si folosind expresii din desenele animate.p Personajele preferate ale copiilor sunt Omul Păianjen, Regele Saman, cei din X-Man, Spioanele şi Maieştrii Pokemon, Dexter,etc. Violenţ de la la televizor nu îl face neapărat violent pe copil, dar îi poate lăsa impresia că violenţa este un fenomen omniprezent. Părinţii sunt cei în măsură să hotărască la ce se pot uita si la ce nu. Însă faptul că ei nu le interzic copiilor vizionarea acestor posturi , ba din potrivă le cumpără jucării asemănătoare cu cele din desene, îi duc cla fast food-uri, înlocuiesc sucurile naturale cu Coca Cola şi le aduc dulciurile pe care acesţia le vad in reclamele TV. Nemâncând sanatos copiii sunt afectaţi fizic, suferind de obezitate care îşi lasă amprenta adânc in sănătatea şi stilul de viaţă al oricărui om, indiferent de vârstă.
Este important ca şi în raportul de cercetare să se indice acele ipoteze care nu s-au putut verifica. În acest fel, alţi cercetători află că anumite ipoteze nu s-au putut verfica prin intermediul unor metode. Acest lucru îi va ajuta şi le va economisi din timpul pe care l-ar fi alocat unei alte cercetări

BIBLIOGRAFIE

1. LAZĂR VLĂSCEANU & CĂTĂLIN ZAMFIR,Dictionar de sociologie, http://www.dictsociologie.netfirms.com/
2 .RUSTI,DOINA , Mesajul subliminal , Categorii: Jurnalism-Mass Media, Ed. Tritonic,Bucureşti,2005
3. M. COZĂRESCU CORINA CACE, LAURA ŞTEFAN, Porţile subconştientului, Ed. ASE, 2003
4. WWW.CURS.RO
5. WWW.CNA.RO
6. WWW.BUCURIA.RO
7. Revista Mami,Articol “Hipnoza pentru copii:desenele animate”,pag. 12,15 Februarie
2007
8. Ziarul Libertatea, Articol “Violenţa din desene îi afectează pe micuţi”,pag. 13, 29 Aprilie 2007
Sursa: http://mangucoca.blogspot.com

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.