Lectii particulare cu sufletul meu
Lectii particulare cu sufletul meu
Draga suflet, 2012 bate la usa si este momentul sa facem bilantul pentru 2011.
Am sa incep cu o serie de intrebari care pe mine m-au atins foarte mult si sper sa te opresti si tu pentru cateva momente din alergatura vietii si sa te intrebi:
„Iti ingrijesti tu sufletul?
Il bagi macar in seama?
Il vindeci sau il ranesti?
Evoluezi sau te vestejesti?
Te extinzi sau te contracti?
Este sufletul tau tot atat de singuratic ca si mintea ta?
El este, oare, mai neglijat decat ea?
Si care a fost ultima data cand ai simtit ca sufletul tau se exprima?
Cand ai plans ultima data de bucurie?
Sau ai scris poezii?
Sau ai facut muzica?
Sau ai dansat in ploaie?
Sau au facut o placinta?
Sau ai pictat?
Sau ai reparat ceva ce e stricat?
Sau ai sarutat un copilas?
Sau ai tinut un caine lipit de fata ta?
Sau te-ai plimbat urcand un deal?
Sau ai inotat in pielea goala?
Sau ai vazut un rasarit de soare?
Sau ai cantat din acordeon?
Sau ai stat de vorba pana in zori?
Sau ai facut dragoste ore intregi..... pe o plaja, intr-o padure?
Sau ai intrat in comuniune cu natura?
Sau l-ai cautat pe Dumnezeu?
Cand a fost ultima data cand ai stat singura, in tacere, calatorind spre partea cea mai profunda a fiintei tale?
Cand ai spus ultima data „salut” sufletului tau?”
Niciodata nu am inteles de ce trebuie sa asteptam sarbatorile pentru a fi mai buni, mai blanzi, mai iertatori, mai intelegatori, mai iubitori. De ce trebuie sa vina un eveniment pentru a face ceva bun si de ce nu o facem pur si simplu?
Fa ce simti, imi tot suna in cap obsesiv acum si chiar a fost un sfat bun.
Ai simtit si tu ce incarcatura energetica puternica are aceasta perioada si ce lucruri minunate se pot scoate la suprafata si cum te imbeti efectiv de fericire. Si atunci de ce nu ai face-o zilnic? De ce astepti ceva sau pe cineva?
In primul rand tu te simti bine, emani in jurul tau bucuria din sufletul tau, atragi oameni cu aceeasi vibratie ca si a ta, este un sentiment atat de placut care merita experimentat zilnic.
Suntem trinitati, alcatuiti din 3 parti, trup, minte, suflet sau spirit si ca atare trebuie sa avem grija de toate cele 3, sa fie intr-un echilibru armonios. Trupul frumos, trebuie sa-l iubim, sa-l acceptam, sa-l respectam, sa avem grija de el, de la cele mai mici detalii, igiena persoanala zilnic, hidratare, sport, alimentatie sanatoasa, vorbit cu el toata ziua, sa multumim divinitatii pentru trupul nostru sanatos si minunat.
Mintii noastre sa ii dam hrana specifica, sa o antrenam, sa nu stea, se va ramoli, exercitii de logica, atentie, strategie, sah, memorare, invatarea lucrurilor noi, antrenarea in activitati noi care ne tin mintea la cote maxime.
Si apoi sufletul nostru, comoara noastra cea mai de pret, poate si din acest motiv piratii au cautat multi ani comori aflate in adancuri si le-a trebuit mult timp pentru a ajunge la ele. Noi nu suntem constienti de suflet, in cea mai mare parte a timpului il ignoram, in cea mai mare parte ne ignoram pe noi, nu vorbim efectiv cu noi, nu am fost invatati, inteleg asta, dar azi avem accesul liber la informatie, si avem din plin, tot ce trebuie sa facem este sa punem mana si sa o accesam, sa facem zilnic ceva pentru noi, de la rugaciunea si meditatie de dimineata si seara, yoga, autocunoastere, dezvoltare personala, cursuri de spiritualitate, spovedanie, sa vorbesti zilnic cu tine, sa fii atenta si sa receptionezi emotiile tale, sa le exprimi cand simti, nu sa le refulezi, sa vorbesti cu cei apropiati despre ce simti, sau orice alte metode care se muleaza cu personalitatea ta pentru a fi aproape zilnic de sufletul tau.
De ce uneori mi-e teama sa spun sau sa fac ceea ce simt?
Poate inca nu e momentul, mai trebuie sa astept.
Poate nu o sa ma fac inteleasa.
Poate nu e persoana potrivita.
Uneori chiar nu stiu ce sa spun.
Inca ma mai lupt cu ego-ul meu mic si rasfatat.
Uneori ma judec aspru.
Ma cert.
Spun ceva si nu ma tin de cuvant si uneori nu stiu sa imi cer scuze pentru asta, ma simt iresponsabila.
Mai apare uneori o fantoma din trecut care nu imi da pace.
Sunt critica la adresa mea.
Prefer calea simpla, sa fug, nu stau sa lupt.
Inca mai lucrez la stima de sine si increderea in sine.
Ma mai uit in gura altora si ma afecteaza ceea ce spun despre mine.
Uneori ceea ce spun nu reflecta si ceea ce simt.
Ma mai mint singura ca mi-e bine.
Nu ma tin zilnic de ritualurile mele sanatoase, mai calc cu piciorul in balta.
Nu stiu sa cer ajutor cand am nevoie.
Ma ambitionez cand nu este cazul.
Ma izolez.
Si cu toate astea am invatat sa ma iubesc exact asa cum sunt. Imi constientizez ambivalenta din mine, partea masculina si cea feminina, stiu sa jonglez cu ele, stiu ca mai am foarte multe de invatat, de creat si de oferit, atat mie cat si lumii. Am spsu ca vreau sa fiu un exemplu bun pentru cei din jur, dar inainte de asta trebuie sa fiu un exemplu bun pentru mine, trebuie sa cred cu toata taria in ceea ce sunt, sa ma iubesc, sa accept cand gresesc, sa vad mereu partea buna in ceea ce este mai putin bun, sa ma ridic singura cand sunt la pamant, sa gasesc solutii si nu sa stau sa ma smiorcai, nu rezolv nimic.
2011.....a fost cel mai marcant an pentru mine din toate punctele de vedere.
Mi-am rezolvat conflictele din familie, am incetat sa mai dau vina pe ei pentru esecurile mele persoanle, intelegand ca doar atat stiu, doar atat au invatat si cu singuranta daca stiau mai multe mi le transmiteau si mie si sunt recunoscatoare pentru educatia oferita, sunt mandra de parintii si bunicii mei, au un copil deosebit care s-a transformat intr-o femeie minunata.
Am devenit mult mai sociabila si deschisa si am cunoscut oameni noi, sublimi, extraordinari cu care am trait experiente incredibile si am vazut cum fiecare se raporteaza la un eveniment prin modul lor unic si diferit si asta m-a ajutat enorm de mult sa nu-i mai judec pe ceilalti si sa inteleg ca fiecare are propria lui viata, personalitate, pareri, valori, are o constructie proprie si personala si nu degeaba se spune ca suntem unici si irepetabili, asa si este.
Am trait povesti de iubire meorabile, fascinante si de la fiecare am invatat ceva, am descoperit ceva la mine, am mai adaugat pe lista, am mai pus o piesa de puzle, am mai inteles ceva, am ramas cu ceva.
Am invatat lucruri noi prin care ma conectez la mine, la ceea ce sunt eu cu adevarat, la ce simt, mi-am format un echilibru mult dorit care ma ajuta in cele mai grele momente din viata, ma duce exact unde vreau eu. Si am observat un lucru, cu cat sunt mai deschisa, mi se deschid alte porti, alte orizonturi, pot sa privesc lumea din ce unghi vreau eu, pot sa ii dau forma pe care o doresc si o pot picta in ce culori simt si pot dansa pe ritmul inimii mele. Multumesc, sunt profund recunoscatoare.
Mi-am urmat pasiunea nebuneste noapte si zi, am lucrat zilnic sa-mi dezvolt vocatia si talentele si asa mi-am castigat si independenta financiara, un lucru de care sunt mandra. Am invatat sa iubesc banii in mod constructiv, am observat ca imi pot achizitiona cartile mult dorite, din care raman cu informatii pretioase si le pot da mai departe, pot organiza workshopuri unde intalnesc oameni fascinanti, fiecare cu povestea lui de viata si putem invata impreuna, pot calatori unde ma cheama natura, nu conteaza daca e pentru cateva ore sau zile, imi pot permite lucruri care sa ma tina conectata cu mine, cu universul, multumesc.
Stiu ca nimic nu este intamplator in viata mea, stiu ca fiecare eveniment s-a intamplat exact cand trebuia, nici mai devreme, nici mai tarziu, stiu ca pe fiecare om l-am intalnit in clipa potrivita si a plecat cand si-a incheiat misiunea in viata mea, si a lasat ceva in urma sa, ceva valoros, o comoara.
Fiecare om care intra in viata ta iti aduce daruri pretioase, poate nu le vezi acum, dar stii, cu siguranta, le vei vedea in timp, ar fi bine sa le vezi exact cand ti le daruieste, bucura-te de ele, dar nu avea nevoie de nimic, pentru ca acela este drumul spre dependenta.
Iubeste detasat, fara posesivitate, iubeste iubirea, savureaza fiecare minut, clipa, zi, pentru ca iubirea care vine din suflet, indiferent daca este indreptata spre tine, familie, prieteni, iubit, nu are nevoie de certitudini, ea nu cere nimic.
“Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel.
Avem o vorba populara: „Ma doare sufletul” sau „ Imi sare inima de bucurie”, pentru ca toate emotiile intense vin din suflet, bolile de inima apar dintr-o apasare a sufletului bolnav, daca nu am iertat, daca purtam ura in el, daca il impovaram cu greutati, daca nu il ingrijim.
Terapia prin iertare face minuni. Incearca-o. Stai la masa tu cu tine, ia o foaie si un stilou si aseaza pe ea oamenii pentru care inca mai ai ganduri negative, pe care ii urasti, ii invidiezi, nu i-ai iertat si gandeste-te de ce, care au fost motivele, reia tot si gaseste o cauza, trebuie sa fie una si iarta-i, pentru tine, pentru liniste sufletului tau, pentru spalarea karmei negative, te vei simti mult mai usurata, ti se va lua greutatea de pe suflet.
Sau si mai eficient poti incepe cu tine, sa te ierti pe tine pentru ca ti-ai gresit si automat vei fi mult mai intelegatoare cu cei din jur. Stii si tu prea bine, pana nu te iubesti tu pe tine, nu te va iubi nici cel de langa tine, nu are cum, daca tu iti adresezi vorbe urate, nu te respecti, nu faci dragoste cu iubirea, nu o emani, nu o oferi si doar stai cu mainile intinse, vei primi doar firimituri si nu sunt de ajuns.
Fa-ti bilantul pe 2011, fii sincera cu tine. Ia-ti timpul de care ai nevoie si uita-te in urma la anul ce este pe sfarsite, pune-l in balanta.
Ai invatat lucruri noi?
Ti-ai descoperit vocatia, talentele?
Cat timp iti aloci pentru a le dezvolta?
Esti multumita de cariera ta?
Ce mai trebuie imbunatatit?
Cum arata povestea ta de iubire?
Iti iubesti trupul?
Iti antrenezi mintea?
Stai de vorba cu sufletul tau?
Intampini cu bratele deschise oamenii care intra in viata ta?
Esti receptiva la schimbari?
Inveti ceva din esecurile tale?
Ti-ai rezolvat conflictele cu familia?
Comparativ cu anul trecut, cat ai crescut, cat ai evoluat, ce ai schimbat la tine, cu ce te mandresti?
Ce mai ai de invatat?
Unde mai ai de lucrat?
Puna mana si fa ceva, o faci pentru tine, fii constienta de asta.
Iubeste-te, trateaza-te bine frumoasa mea.
Eu iti urez sarbatori fericite, sa-ti mearga la suflet si sa ne revedem cu inima deschisa in 2012.
Te las acum sa urmaresti un video despre autovindecare si regenerare si iti recomand sa vizionezi toate partile.
Curaj si iubire,
Lavinia Nica