Articol scris de Kablan Hilda, Psiholog/Psihoterapeut

​Teoria comportamentală a fost înlocuită de şcoala cognitivă, care consideră că fiinţele umane sunt procesoare de informaţii (Makin Peter, Cox Charles: Schimbarea în organizaţii; optimizarea comportamentului angajaţilor, Ed. Polirom, pg. 156).

Încercările de inteligenţă artificială reprezintă, probabil, forma extremă a acestei abordări (John McCarthy (n. 4 septembrie 1927, Boston, Massachusetts, SUA) este un informatician american, laureat al Premiului Turing în 1971 pentru contribuţiile aduse în domeniul inteligenţei artificiale. El este cel care a propus termenul de inteligenţă artificială şi a inventat limbajul de programare LISP).

Ceea ce credem despre noi înşine, va influenţa ceea ce simţim, iar ceea ce simţim va avea o influenţă considerabilă asupra motivaţiei noastre. Cât de motivaţi se simt oamenii are consecinţe manageriale directe. Cel mai important concept al teoriei sociognitive este cel de self- efficacy, a cărui definiţie reprezintă un set de credinţe referitoare la capacitatea unei persoane de a organiza, pune în aplicare planuri de acţiune necesară pentru obţinerea unui anumit tip de performanţă ( prin eficacitate de sine se înţelege concepţia şi evaluarea individului cu privire la abilităţile sale, la faptul dacă este în stare sau nu să rezolve anumite sarcini, să-şi atingă scopurile propuse, să înfrunte şi să depăşească anumite dificultăţi şi obstacole). De asemeni, un nivel înalt al sentimentului propriei eficienţe ajută şi la controlarea stresului şi prevenirea depresiei în situaţii periculoase. Sursele sentimentului propriei eficienţe se regăsesc în mare măsură în experienţele trecute ale oamenilor şi în istoricul întăririlor; astfel, experienţele de succes, mai ales când sunt întărite prin persuasiune socială, reprezintă o sursă importantă a unui sentiment pozitiv al propriei eficienţe.

Acest succes va avea, la rândul său, o influenţă importantă asupra obiectivelor stabilite (de noi); de asemenea va afecta şi uşurinţa cu care acceptăm sau nu obiectivele stabilite de către alţii. Sentimentul propriei eficienţe este, aşadar, influenţat de evenimente obiective, dar este şi o trăsătură subiectivă prin natura lui, fiind rezultatul unui proces de autoreglare cognitivă; este vorba despre lucrurile cărora le atribuim cauzalitate pentru anumite evenimente. Modul de atribuire a cauzalităţii poate avea efecte semnificative asupra felului în care ne simţim şi, implicit, asupra motivaţiei noastre. Efecte ale traumelor şi ale evenimentelor trecute, suferinţele trebuie derulate prin retrăirea, conştientizarea momentelor, a confuziilor şi a eşecurilor. Relaţia terapeutică încearcă în această retrăire a „filmului”(prin anamneză) să reinterpreteze momentele şi să anuleze semnificaţiile subiectiv-patologice ale evenimentelor trecute.