Identificarea creativitatii este o premisa pentru anticiparea actiunii de educare a ei. Factorii inhibanti pentru creativitate pot fi diferentiati pentru toate cele patru fatete de fond ale creativitatii: personalitate, proces, produs, climat creativitate. Unele blocaje, prin reversul lor se pot transforma in stimulenti.

Factorii care pot bloca creativitatea, pot fi:

Blocajele culturale(A.Cosmovici,1996,E.P.Torance,1971)

Conformismul:se refera la dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa se poata sa gandeasca la fel. Cei cu idei si comportamente neobisnuite sunt dezaprobati si priviti cu suspiciune,atitudine care ii descurajeaza si implicit ii inhiba atitudinele creative;
Influenta nefasta a prejudecatilor existente la un moment dat in societate;
Atitudinea descurajatoare practicata de corpul didactic la adresa spiritului interogativ natural al oamenilor;
Tendinta de a se complace strict in limitele stipulate de sexul caruia ii apartine,cu refuzul caracteristicilor si rolurilor specifice celuilalt sex;
Practicarea falsei disjunctii dintre munca si joc;
Obsesia activitatilor contra cronometru;
Prejudecata raritatii indivizilor superior dotati;
Supraestimarea aparentelor.

Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza lucrari de arta, isi agreseaza semenii, ii ajuta, etc. O trasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind primul lor element cronologic.

A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce” inteprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare).

Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea. Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte, intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.

Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.

Termenul de < INTELIGENTA > provine de la latinescul INTELLIGERE, care inseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii intre relatii.

Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii.

Cat de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de abordare in istoria filozofiei si psihologiei.Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana.

Concise Oxford Dictionary defineste verbul “to coach” ca “a medita pe cineva, a forma pe cineva, a oferi indicii cuiva, a orandui faptele”, definitie ce nu ne ajuta acum prea mult, acestea fiind actiuni care nu au o legatura neaparata cu coaching-ul.

Ceea ce este sigur despre coaching este ca se concentreaza asupra posibilitatilor viitoare ale cuiva, nu asupra greselilor din trecut ale persoanei respective.