TRADITIONAL SI MODERN IN CUPLUL CONTEMPORAN – SOCIOLOGIA FAMILIEI | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

TRADITIONAL SI MODERN IN CUPLUL CONTEMPORAN – SOCIOLOGIA FAMILIEI

TRADITIONAL SI MODERN IN CUPLUL CONTEMPORAN – SOCIOLOGIA FAMILIEI

Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria evolutiei familiei nu este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor conjugale.
Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari profunde.

Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare  (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii. Contrar acestei idei,familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in societate. De exemplu, una din functiile traditionale, cea de ingrijire a varstnicilor este pe cale de disparitie, iar functia de socializare a copiilor, este impartasita cu alte institutiisociale. Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei in activitati profesionale extrafamiliale determina noi configuratii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, aparitia si proliferarea carierei profesionale si a traiectorieisociale feminine au complicat destul de mult relatiile interpersonale, in general, cu partenerul de viata, in special.

Asupra cuplului, cariera profesionala a femeii ridica probleme de o alta natura. In primul rand, exista tendinta ca femeia sa se concentreze foarte mult asupra carierei si sa ignore la fel de mult viata de familie. Daca aceasta tendinta este valabila si pentru barbat, situatia devine critica pentru functionalitatea familiei ca institutie sociala. Gradul de implicare in viata de familie depinde de perceptia asupra modificarii rolurilor, in conditiile existentei carierei profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci cand unul dintre parteneri este concentrat maimult asupra carierei, celalalt trebuie sa preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar preluarea poate fi formala sau angajanta.

O alta situatie interesanta ar fi aceea ca in familiile cu dubla cariera, cand sotul si sotia si-au inceput carierele profesionale in acelasi timp, succesul rapid al unuia poate deveni o problema majora pentru celalalt.
Familia devine din ce in ce mai mult un loc de refugiu afectiv ca reactie la conditiile stresante ale mediului exterior. Deci, familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala. Cuplul este mai mult interesat de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea sarcinilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta noua perspectiva a indus schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte.
Problematica organizarii vietii de familie si a consecintelor ei functionale, a evolutiei rolurilor masculine si femenine apare in lucrarile ganditorilor antici si a celor renascentisti, iar o data cu constituirea sociologiei ca stiinta,familia a reprezentat un obiect de studiu privelegiat. Daca la inceput, cercetarea familiei s-a facut in cadrul unor modele etnolingvistice si istorice, ulteriorfamilia a devenit obiectul unor studii analitice, de ordin psihologic, sociologic, psihosocial, sexologic si psihopatologic, tinzand sa fie definita in termeni de comunicare si intercomunicare interpersonala. Dar abia incepand cu anii '60, si pana in prezent, cercetarile sociologice au cunoscut o dezvoltare fara precedent. Aceasta se datoreaza faptului ca in ultimele decenii,familia a suferit mutatii profunde in ceea ce priveste structura si functiile sale.
Apartinand unor orientari conceptuale diverse, sub aspectul analizei specificului si functiilor familiei, au fost intreprinse numeroase cercetari privind rolul de sot si sotie. Toate aceste cercetari incearca sa explice modul de functionare a familiei, caresunt etapele prin care trece un cuplu, care sunt rolurile sotului si ale sotiei, care sunt relatiile ce se stabilesc intre membrii ei. Cercetatorii romani Iolanda Mitrofan, Maria Voinea si Petru Ilut au efectuat un sir de studii privind viata de familiei.

Dar traditionalitatea nu reprezinta numai amintiri din trecut, ea este continuarea trecutului in prezent si ca atare amintirilesunt la fel de actuale ca si relatiile date in experienta prezentului. La randul ei, familia traditionala are o serie de trasaturi, cum ar fi loialitatea fata de familie care e mai presus de interesul propriu, femeia e subordonata ca sotie si ca mama, copiii de ambele sexe au roluri precise, prestabilite,sunt incurajate ca valori supunerea, conformismul.
Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului de viata o constituie autoritatea. In general, autoritatea implica raporturi de inegalitate. Din acest punct de vedere, infamilia traditionala raporturile de inegalitate sunt foarte mari si unidirectionale, si aceasta datorita faptului ca femeia este supusa. Rolurile sunt distribuite in functie de ierarhie, conformism, putere. Acestea definesc un stil de viata a familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, varstnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici etc. Autoritatea barbatului este rar pusa sub semnul intrebarii pentru ca asa se perpetueaza modelul, preluatprin imitatie, si orice atitudine de negare a acestuia duce la etichetare, marginalizare, stigmatizare.
Opusa, dar nu totalmente, familiei traditionale este familia moderna. Modernitatea este diferita sau chiar opusa perceptiilor traditionale, referindu-se la produse ale culturii, institutii, forme de organizare  sociala, moduri de comportare. Societatea moderna este mereu in schimbare, iar in momentul in care modul de viata traditional e inlocuit de unulmult mai complex, avansat tehnologic, modernitatea apare ca efect al acestor schimbari. Prin contrast, familia moderna se bazeaza pe individualism ca valoare (ceea ce explica cresterea spectaculoasa a numarului divorturilor si toleranta din ce in ce mai mare fata de acest fenomen social, femeia capata independentaeconomica , copiii au un mai mare control asupra propriului destin.). Pe langa avantajele aduse de modernitate oamenii trebuie sa faca fata unor noi provocari, unor noi conflicte si dezavantaje.
Valorile familiei moderne intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focara cooperarea. Si ea este sustinuta de valori ca: egalitatea, schimbarea, comunicarea.Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se intampla in traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si in diferite intensitati, in contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus in practica. Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternativa la aceste stiluri de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de competitie, nonconformism, singuratate. Autoritatea si puterea infamilia moderna se afla intr-un permanent proces de constructie si reconstructie, in functie de negocierile ce au loc intre parteneri, de atitudinile si comportamentele acestora vis-a-vis de rolurile pe care le indeplinesc infamilie si de statusurile ocupate in afara ei.
Pentru o mai buna intelegere a schimbarilor  efectuate in structura si functiile familiei trebuie amintita concluzia la care au ajuns I. Mihailescu si M. Voinea. Ei considera ca familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor  pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta perspectiva a favorizat schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile  manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte. Astfel, in continuare vom prezenta schimbarile ce au antrenat fiecare functie in parte.
Functia economica
Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara sau la alte forme atipice ale ei, s-au reformulat componentele functiei economice. Aceasta are loc atat in ceea ce priveste producerea de bunuri, cat si in administrarea bugetului de venituri si cheltuieli. Si familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de venituri castigate in afara gospodariei. Apoi, s-a redimensionat si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii se intalneste din ce in ce mai rar. Aceasta se intampla datorita deplasarii locului de munca al individului din interiorul familiei in exterior, in intreprinderi si servicii sociale. Nu in ultimul rand, latura financiara a cunoscut si ea importante modificari. Astfel, familia contemporana este caracterizata print-un buget dezechilibrat, datorat surselor sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie, de obicei, cheluieli pentru subzistenta.
•    Functia de socializare
Aceasta functie a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar creat a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei. In acest caz, putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor. Ei nu le mai pot satisface nevoia de instructie la standardul exigentelor actuale. Din motive financiare, in marea majoritate a familiilor lipseste computerul, atat de necesar in conditiile de astazi. In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, de multe ori chiar plecati peste hotare, parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii. Iar copiii sunt dusi - de la cele mai fragede varste  in institutii specializate (crese, gradinite), sau sunt lasati in grija bunicilor, rudelor sau vecinilor care de multe ori nu pot oferi conditii necesare dezvoltarii normale a copilului. Astfel, parintii nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei socializari firesti dar, de multe ori, nici nu realizeaza necesitatea actiunilor educative.
Astazi exista o diversitate de moduri in care parintii isi asuma responsabilitatea socializarii copiilor. Din aceasta perspectiva, au aparut forme atipice de autoritate (a copiilor fata de parinti, a tinerilor fata de varstnici etc.). Referindu-ne la formele atipice de autoritate, sa mentionam ca, in literatura sociologica si psihopedagogica se impune cu tot mai multa putere un nou concept: educatia inversa. Aceasta sintagma se refera la faptul ca parintii admit ca au de invatat de la si mai ales impreuna cu copiii lor. Cu alte cuvinte, comunicarea intre parinti si copii se realizeaza in ambele sensuri: cu cat copilul se dovedeste mai ascultator si intelegator, cu atat este – la randul lui – ascultat si inteles mai mult (Stanciulescu, 1998). Copiii isi iau si li se acorda mai multa libertate, mai multa autonomie, mai multa responsabilitate, separarea si individualitatea devenind probleme firesti. Parasirea caminului inseamna, intr-un fel, o a doua nastere iar copiii se pregatesc si sunt pregatiti de la o varsta din ce in ce mai mica pentru aceasta, in conditiile in care – oricum – convietuirea ar fi fost destul de dificila, date fiind divergentele de valori, atitudini, mentalitati, stiluri de viata.
•    Functia de solidaritate familiala
Diminuarea acestei functii se datoreaza, in special, mobilitatii sociale, mobilitate ce face ca locul de munca sa difere de cel rezidential. Aceasta nu face decat sa influenteze negativ solidaritatea familiala, care este macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre membrii familiei. Pe de alta parte, relatiile conjugale, datorita unui complex de factori ca emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfactia legata de viata sexuala, au inceput sa fie dominate de framantari si contradictii. Acelasi lucru se intampla si cu relatia parentala, din cauza adancirii diferentelor dintre modelele culturale apartinand diferitelor generatii.
•    Functia sexuala si reproductiva
Ca si celelalte functii, functia sexuala a cunoscut importante schimbari. A inceput sa se acorde o tot mai mare importanta performantelor sexuale. Niciodata nu s-a discutat ca acum despre "satisfactie sexuala", "apetit sexual" etc. Importanta acordata acestor aspecte face ca indivizii sa adopte o serie de comportamente ce cad de multe ori, in cele doua extreme (dorinta de a poseda versus inhibitia sau teama de a nu fi destul de "bun/buna" in actul sexual). Aceste componente sunt, de regula, "vinovate" de satisfactia/insatisfactia indivizilor fata de relatia de cuplu, de insasi continuitatea si viabilitatea mariajului.De asemenea nu putem ignora faptul ca, intr-o perioada relativ scurta de timp, s-a trecut de la familia extinsa, din punct de vedere numeric, la cea restransa. Numarul de copii a scazut continuu, ajungandu-se la 1-2 copii in societatea contemporana. Apoi, se contureaza tot mai clar tendinta cuplurilor de a renunta la copii si de a trece la un alt mod de viata - "familia axata pe adulti".

Avand in vedere aceste modificari, pot apare doua efecte majore (Ciuperca, 2000):

1) Realizarea unui compromis intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila – activa – autonoma si acceptarea de catre barbat a unei forme atenuate de sedentarism, pasivitate-dependenta. Cu alte cuvinte, o intalnire a celor doua sexe intr-un punct de echilibru, o simbioza intre viata publica si cea privata, valorizate, atat de catre barbat, cat si de catre femeie. Acest model de relationare intre cele doua sexe ar reprezenta forma cea mai viabila si functionala de uniune si, poate, unica solutie de a salva familia, ca institutie sociala, in perspectiva anilor ce vor urma.
2) Nerealizarea compromisului intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila – activa – autonoma si acceptarea de catre barbat a unei forme atenuate de sedentarism pasivitate- dependenta. Nu va exista, practic, un punct de echilibru, ci o permanenta intrecere intre femeie si barbat (in a-si dovedi lor insisi, dar si celuilalt ca sunt mai buni), o competitie a sexelor in care cuplul nu are prea mult de castigat. Desigur, in anumite domenii femeile vor intrece barbatii, in altele vor ramane in urma lor, manipularea fiind una din modalitatile la care se va apela in aceasta infruntare care pune mai presus mandria si nu ratiunea, ambitia si nu sentimentul.
Din cele relatate mai sus, se observa ca toate functiile au fost afectate, intr-o masura mai mare sau mai mica. Si este firesc sa fie asa, deoarece perturbarile ce se manifesta intr-o functie isi gasesc rezonanta si in celelalte.

Avand in vedere schimbarile intervenite in trecerea de la traditionalitate la modernitate,
se considera ca societatea contemporana impune generalizarea a trei tipuri de femei :
1) Femeile care adopta o orientare „masculina”. Prefera ocupatiile rezervate barbatilor,
manifesta opozitie fata de relatiile erotice si fata de casatorie. Daca intra, totusi, in asemenea relatii, le perturba prin straduinta de a-si impune dominatia, de a fi superioare partenerului. Le putem numi femei agresive.
2) Femeile care nu refuza rolul lor feminin, dar care constientizeaza ca sunt inferioare
barbatilor, osandite sa joace un rol secundar. Ele isi indeplinesc rolul mai mult din obligatie si mereu incearca sa schimbe cate ceva, in lupta cu ele insele si cu ceilalti, nerenuntand usor, chiar daca intampina dificultati. Le putem numi femei izolate.
3) Femeile care nu vor sa-si schimbe rolul, pentru ca nici nu constientizeaza ca se poate acest lucru. Ele isi indeplinesc rolul stiut, convinse fiind ca aceasta este menirea lor. In ceea ce fac pun pasiune, valorizeaza uneori excesiv iubirea si devotamentul. Le putem numi femei docile.

Pe de alta parte, se considera ca parteneriatul modern implica existenta a trei
tipuri de barbati:
1) Barbatul care accepta noul rol si il efectueaza din convingere, punand pasiune in tot ce face si creand conditiile unei relatii functionale, bazate pe intelegere si respect reciproc. Ii putem numi barbati docili.
2) Barbatul care nu accepta noul rol, dar il efectueaza fara convingere, implicandu-se atat cat relatia sa nu devina disfunctionala. Ii putem numi barbati izolati.
3) Barbatul care nu accepta noul rol si nici nu il efectueaza, considerand ca relatia de
tip traditional e indicata pentru functionalitatea cuplului. Ii putem numi barbati agresivi.
Aceste trei tipuri de barbati pot fi raportate la cele trei tipuri de femeie, prezentate anterior.
In continuare, daca se suprapun aceste combinatii peste tipologia construita de Iolanda Mitrofan (1989), tipologie ce ia in calcul trei parametrii, si anume:
1. gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scazut);
2. forma de manifestare predominanta a conflictului (manifesta/latenta);
3. durata conflictualitatii (continua/intermitenta), vom putea emite urmatoarele ipoteze:
•    Cuplul constituit din barbat agresiv – femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune crescuta, ce prezinta mare potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri.
•    Cuplul constituit din barbat agresiv – femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie instabila, cu tendinta de deteriorare a esentei relatiei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu intr-o formula de pseudoconjugalitate.
•    Cuplul constituit din barbat izolat – femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie instabila, cu tendinta de deteriorare a esentei relatiei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu intr-o formula de pseudoconjugalitate.
•    Cuplul constituit din barbat izolat – femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta, ce prezinta potential dizolvant semnificativ, care nu totdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiei conjugale.
•    Cuplul constituit din barbat docil – femeie izolata este caracterizat prin conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce prezinta potential dizolvant scazut.
•    Cuplul constituit din barbat izolat – femeie docila este caracterizat prin conflictualitate latenta, continua, cu tensiune moderata. In acest cuplu, conflictualitatea planeaza deasupra relatiei ca urmare a unui grad de frustrare reciproc intretinut.
•    Cuplul constituit din barbat docil – femeie agresiva este caracterizat prin conflictualitate latenta, continua, cu tensiune scazuta, ce favorizeaza efortul de acomodare reciproca, producand corectii permanente ale conduitelor interactionale pe linia sincronizarii lor.
•    Cuplul constituit din barbat agresiv – femeie docila este caracterizat prin conflictualitate latenta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce faciliteaza acomodarea interpersonala, datorita caracterului ei de stimulare reciproca prin forme agreabile cum ar fi: ironia, persiflarea etc.
•    Cuplul constituit din barbat docil – femeie docila este caracterizat prin conflictualitate latenta, intermitenta, cu tensiune scazuta, ce evolueaza rapid catre asimilare interpersonala, partenerii preluand si asimiland reciproc puncte de vedere initial diferite.

Exista anumite elemente de specificitate care diferentiaza cele doua sexe ( Ciuperca, 1997), ca sa nu mai vorbim ca, de la un cuplu la altul, exista deosebiri in ceea ce priveste rolurile asumate, in functie de particularitatile persoanelor si relatiei respective.
Sa vedem, insa, ce factori au determinat flexibilizarea raporturilor de putere in cuplul
modern. In primul rand, emanciparea femeii, bazata in special pe cresterea nivelului de cultura si informare, emancipare care nu neaparat a diminuat implicarea sexului feminin in activitatile traditionale, ci a ridicat pretentiile vis-a-vis de posibilitatile barbatului de a se implica in ceea ce trata, pana nu demult, cu pasivitate si indiferenta. In al doilea rand, independenta economica a femeii este un factor care a generat constientizarea ideii potrivit careia raporturile de putere nu mai pot fi unidirectionale, in conditiile in care femeia nu mai este intretinuta de barbat si poate singura sa-si asigure subzistensa si sa ia decizii in nume propriu, fara teama de a fi supusa reprosurilor sau abandonata. In al treilea rand, implicarea tot mai accentuata a femeii in viata sociala a dus la ruperea acesteia de universul ingust al familiei si la largirea orizontului ei privind rolul si locul femeii in relatia de cuplu. Astfel, cu cat este mai mare numarul de relatii interpersonale, altfel spus cu cat este mai deasa reteaua sociala a membrilor unui cuplu, cu atat este mai mare probabilitatea ca repartitia autoritatii
si puterii in respectivul cuplu sa fie egalitara. Dimpotriva, cu cat este mai mica aceasta retea sociala, cu atat creste probabilitatea aparitiei unui model unidirectional de putere si autoritate (in special de la barbat catre femeie). Cum societatea contemporana implica, ca o nevoie sociala, o crestere a relatiilor interpersonale, e de presupus ca flexibilizarea autoritatii se va generaliza intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Nu in ultimul rand, devalorizarea sentimentului in relatia de cuplu a provocat importante reasezari in structura de autoritate si putere. Femeia, independenta economic, isi permite cu o mai mare larghete sa experimenteze relatii diverse, in contextul dorintei de a se realiza si a evolua pe plan profesional. In acelasi timp, barbatul, din teama de a nu fi dezamagit sau parasit, ori – pur si simplu – din nevoia de a cuceri, incearca sa nu se implice emotional si sentimental prea mult, sa nu creeze o stare de dependenta fata de partenera. In general, cuplul sfarsitului de secol XX minimalizeaza valoarea sentimentului, fapt care are repercusiuni asupra distributiei autoritatii si puterii in relatia dintre cele doua sexe. Lipsa sentimentului implica, pe undeva, si lipsa dominatiei, pentru ca existenta relatiei functional-sexuale implica, ea insasi, o renuntare la autoritate si putere, acceptandu-se deliberat echilibrul decizional.
In concluzie, societatea contemporana amplifica aparitia conflictelor in familie, prin faptul ca ne aflam intr-o perioada de redefinire a rolurilor masculine si feminine, perioada accelerata de feminism. Pe de alta parte, atat redefinirea rolurilor, cat si intelegerea eronata a ei, favorizeaza aparitia unor comportamente de sex-rol foarte diversificate si ambigue, care intretin dizarmonia si disensiunea in cadrul cuplului. Practic, traversam o perioada de anomie a rolurilor masculine si feminine, si nu se stie cat va mai dura pana cand vor aparea doua modele de comportament acceptate de ambele sexe si puse in practica fara frustrari si nemultumiri interioare.

BIBLIOGRAFIE

Ciuperca C. Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Alexandria, 2000.

Mitrofan I. Cuplul conjugal-armonie si dizarmonie, Bucuresti, 1998.

Stanciulescu, E. Sociologia educatiei familiale, Iasi, Editura Polirom, 1998.

Voinea M. Familia si evolutia sa istorica, Bucuresti, 1978.

Voinea M. Sociologia familiei, Bucuresti, 1993.

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.