Incidentele şi accidentele sunt forme de disfuncţionalitate în cadrul sistemului “om-maşina-mediu”. Din punct de vedere economic, se face distincţie între accident şi incident, criteriul constituindu-l amploarea şi gravitatea urmărilor. În ambele cazuri este vorba de un eveniment neprevăzut care întrerupe buna desfăşurare a activităţii, dar cu pagube materiale şi victime umane, în cazul accidentului.
Din punct de vedere psihologic, această distincţie nu contează, deoarece atât incidentele, cât şi accidentele intră în categoria unică a acţiunilor greşite; ele sunt asociate cu un factor de conjunctură în funcţie de care au sau nu repercusiuni grave asupra activităţii şi securităţii oamenilor implicaţi în sistem. Urmările, uneori dramatice ale accidentelor au constituit unul dintre primii factori care au determinat aplicaţii ale psihologiei în domeniul muncii.
Printre primele cercetări vizând identificarea cauzelor psihologice ale accidentelor se numără cele efectuate de H. Mustenberg în 1912 asupra conducătorilor de tramvaie, de W. Moede şi C. Piorkowski între 1915-1919 asupra conducătorilor auto din armată, precum şi ale lui M. Greenwood şi H. M. Woods, între 1914-1918, în uzinele de armament engleze. După cum arată M. Couméton (1949), cei din urmă au abordat studiul cu următoarele ipoteze, care urmau să fie confirmate sau infirmate:
