Singur, dar nu insingurat | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Singur, dar nu insingurat

Singur, dar nu insingurat

singur

Solitudinea: Singur, dar nu insingurat

Undeva, societatea a pierdut din vedere valoarea solitudinii. Si totusi, sa ajungi sa te cunosti prin solitudine e cheia catre imbogatirea vietii si relatiilor. Societatea noastra e atat de ancorata in atasament si implicare, in ‘ocupare’, incat timpul petrecut singur a fost pierdut..

Toti experimentam singuratatea absoluta in pantecul matern dar, din pacate, suntem prea tineri pentru a o aprecia. Odata ce ne nastem in aceasta lume agitata, cu informatii permanente, cu obligatii sociale nesfarsite, sansa de a gasi si de a aprecia darul singuratatii este mult diminuat.

Dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa.

Departe de noi insine

“Acum un secol, majoritatea oamenilor locuiau la tara in unitati familiale izolate, spune John Selby, consilier, profesor si autor al cartii <Singuratatea: Arta de a trai cu tine insuti>. “Toata lumea era fortata sa stabileasca o relatie cu ea insasi. Solitudinea era un aspect pozitiv al vietii.” Majoritatea oamenilor se bucurau de o relatie cu natura, ,care ii facea sa se simta mai putin singuri, adauga el, insa viata in suburbii a diminuat acea conexiune. In schimb, ne intoarcem acum catre televizor pentru a evita sa fim in totalitate singuri. “Media,” spune el, “a inlocuit natura.”

De asemenea punem un accent din ce in ce mai mare pe nevoia de relatii in afara familiei noastre. Acest axare pe relatiile cu ceilalti a schimbat centrul nostru de interes tot mai departe de selful nostru, si de nevoile noastre ca indivizi, punand accentul pe cine simtim ca suntem, sau ar trebui sa fim in relatie cu altii. “E greu sa mentii un simt al integritatii personale daca suntem intotdeauna axati spre exterior,” spune Esther Buchholz, autor al cartii <Chemarea Solitudinii:  Timp singur intr-o lume a atasamentului>.

Solitudinea

Solitudinea, spune Buchholz, e nevoia de a te retrage psihologic -si uneori fizic- pentru a modifica stimularea, si pentru a “reconstrui modul in care individul  functioneaza de unul singur.” Cu alte cuvinte, spatiu pentru a respira. Dar oamenii au prejudecati despre solitudine, considerandu-l cumva un lucru negativ.

Timpul singur te ajuta sa inveti cine esti. Pentru a functiona la nivel maxim, trebuie sa te cunosti pe tine insuti, iar timpul petrecut de unul singur te ajuta sa faci aceasta auto examinare. Gradul de singuratate de care are nevoie fiecare  dintre noi este in parte innascut, in parte invatat. Oamenii care sunt introvertiti vor simti o nevoie mai mare de solitudine decat cei extrovertiti. Dar de la o varsta foarte frageda, toti avem nevoie de putin timp singuri; Buchholz subliniaza ca nevoia de a petrece timp departe de ceilalti e probabil prezenta de la nastere.

Nu am putea supravietui foarte bine, daca nu am avea abilitati auto-reglatorii si de a ne descurca singuri; acestea ne ajuta sa achizitionam un echilibru intre stimulare si lipsa stimularii.” spune ea.  “Natura ne ofera timp singuri in somn, dar societatea noastra e atat de orientata spre atasament  si gasirea unei ocupatii, incat acest timp a fost pierdut.”

Solitudine si relatii

Daca faci parte dintr-o familie in care nevoia de singuratate nu e recunoscuta sau respectata,  poate fi dificil sa iti exprimi nevoile fara sa ii ofensezi pe cei care nu inteleg nevoia ta de a fi singur. Exista modalitati de a negocia aceste diferente astfel incat sa nu creeze rupturi in cadrul relatiilor tale cu ceilalti. Adeseori oamenii se simt respinsi cand un prieten sau partenerul le cere mai mult spatiu intr-o relatie. Dar cand vedem ca relatiile depind de maniera in care ne cunoastem si ne iubim pe noi insine in primul rand,  are sens  sa le permitem prietenilor, partenerilor si membrilor familiei sa petreaca timp singuri.

Recunoasterea nevoii de solitudine

Cum recunoastem ca suntem coplesiti si gata pentru putina retragere in singuratate? Iata cateva semne:

-         iritabilitate

-         furie fata de cei apropiati

-         sentimentul ca ceilalti iti incalca spatiul personal

-         lipsa dorintei de a face lucruri pe care in mod normal ti le-ai dori

-         oboseala

-         nervozitate

-         confuzie

-         lipsa energiei

-         respiratie dificila


Nu e o simpla coincidenta ca unele din aceste simptome seamana cu cele ale unui atac de panica. Unii experti spun ca nevoia de solitudine este in sine o reactie de panica.

Insa, solitudinea nu inseamna doar  sa fi singur din punct de vedere fizic. Tine de a intra intr-un mod de ingrijire al propriului self. Se recomanda practicarea cu regularitate a meditatiei, de cateva ori pe zi, renuntarea la concentrarea pe trecut sau viitor, in favoarea conditiei de “a exista” pentru o vreme, timp in care bateriile tale sociale se reincarca. Daca observati aceste simptome la copiii vostri, incurajati-i  sau chiar obligati-i sa petreaca scurte perioade de timp singuri, deoarece pentru ei e dificil sa recunoasca aceasta nevoie singuri.

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.