O piatra pe cer… | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

O piatra pe cer…

O piatra pe cer…

o piatra pe cer

[Învăţătorule] care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:3) Vacanţa de Crăciun a anului 2004 a adus vestea unui cadou pe cât de interesant din punct de vedere ştiinţific, pe atât de nedorit pentru umanitate. Cercetători americani şi italieni au observat practic simultan un corp ceresc nou, a cărui traiectorie, în urma măsurătorilor, a fost stabilită ca potenţial intersectabilă cu Pământul. Asteroidul, cu un diametru de 320 de metri, avea o şansă din 200 să ne arate pe viu cum au dispărut dinozaurii. Cercetările ulterioare au stabilit, în 27 decembrie că pericolul potenţial crescuse considerabil, la o şansă de coliziune din 37 şi apoi la una din 20. Observat în final şi de Arecibo, (cel mai mare radiotelescop din lume, amplasat în Puerto Rico), asteroidul denumit Apophis şi-a pierdut din ameninţare. Va trece în aprilie 2029 pe deasupra cerurilor Europei la nivelul orbitelor sateliţilor geosincronici şi va deveni astfel un obiect de cercetare, dată fiind influenţa cauzată asupra sa de forţa gravitaţională a Pământului, care i-ar putea afecta structura şi astfel va sprijini observaţiile senzorilor, pentru a-i stabili caracteristicile. De altfel, NASA susţine că în 2029 Apophis nu va fi mai aproape de 30.000 de km de Pământ, deci va reprezenta doar un obiect de studiu. Dincolo de acest avantaj apare şi un risc. „E o regiune în spaţiu, insignifiantă, de 610 metri. Dacă asteroidul va trece pe acolo, reîntoarcerea sa din 2036, cu traiectoria modificată cu 28% din cauza gravitaţiei Pământului, ar putea crea probleme“, explică Daniel D. Durda, senior research scientist la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado, SUA, în lucrarea „The most dangerous asteroid ever found“. „În orice caz şansele sunt minore, de una la 48.000 acum, dar problema e că nu-l vom putea observa corect decât începând cu 2012“ continuă acesta.

Cel mai degrabă, Apophis e doar o ameninţare care nu se va finaliza, chiar dacă, anul trecut, ruşii au anunţat şi ei că se vor ocupa îndeaproape de problemă. Savanţii americani vorbesc, însă, despre o încercare de lovitură de imagine a ruşilor al căror program spaţial suferă din cauza schimbărilor politice şi economice din ultimii 20 de ani. Indiferent de motivaţii, apariţia lui Apophis, dar şi a altor corpuri cereşti cu risc mediu sau ridicat de impact pe Scara Torino (Apophis este de nivelul 4), ridică câteva întrebări. Cum va reacţiona omenirea pusă în faţa unui astfel de anunţ?

Care vor fi modificările de comportament, de raporturi sociale, dar şi cele economice, odată ce pericolul este conştientizat? „Măsurarea şi descrierea momentului post-dezastru este o preferinţă în studiul sociologic, dar predicţia/anticiparea comportamentului populaţiei în urma efectelor acestuia este un domeniu fragil din cauza singularităţii cazurilor. Pe baza experienţei, cercetătorii sociali construiesc constanţe. Este uşor de descris ce s-ar putea întâmpla cu populaţia unui oraş în situaţia în care ar fi avertizaţi de iminenţa unei explozii nucleare. O axiomă sociologică a lui Emile Durkheim, afirmă că atunci când două fenomene variază în acelaşi fel, ne aflăm în fata unei reguli“, spune sociologul Cristi Ariton.

Căutătorii, furnizorii de protecţie şi iluzia controlului

Primul efect probabil ar fi incertitudinea. Incertitudinea existenţei, a siguranţei, a hranei, a jobului, poate determina un comportament specific. „Fie că apelează la vrăjitoare, consilieri de credite, religie, oamenii îşi depozitează încrederea în astfel de furnizori de siguranţă“, explică Ariton. Noutatea evenimentului va remodela instituţii, politici, decizii sau va crea altele noi. În situaţii de risc de o asemenea amploare, apar dispozitive instituţionale: legi, ONG-uri, secte, agenţii de presă afiliate NASA sau institutelor astronomice internaţionale. Acestea vor defini scindarea opiniei publice în raport cu evenimentul. „În funcţie de cauza atribuită acestuia (pericolul determină moduri specifice de acţiune, comportament sau decizie), oamenii vor căuta răspunsuri la Dumnezeu, în Natura sau vor învinui Destinul. Asta va determina în paralel, şi, în procente diferite zonal, creşterea importanţei Bisericii în viaţa cotidiană, investiţii masive în Institute de cercetare şi tehnologie de interceptare a asteroidului, va crea indiferenţă, resemnare“, completează Cristi Ariton. Poate cele mai anticipate modificări la nivel personal, de grup sau societal sunt cele legate de comunicarea în situaţii de risc. Deşi coliziunea este posibilă abia peste 20 de ani, încep să se contureze curente de opinie divergente. Comunicarea riscului poate crea panică sau calm, forţa manipulatoare a presei putând genera dezinformare. De exemplu, publicaţii ale sectelor, ale partidelor politice, ale diverselor organizaţii vor instrumenta şi redimensiona informaţia în conformitate cu principiile proprii. Chiar dacă absurditatea unora va fi o barieră în faţa noilor adepţi, vor constitui totuşi nuclee sociale aparte. Ştirea unei ameninţări externe va creşte coeziunea în cadrul grupului, a comunităţii. Teama de un sfârşit apocaliptic, cum ar fi cel generat de meteorit, este până la urma un factor arhetipal. Omenirea, oricât de civilizată ar fi, se teme din zorii existenţei ei de ceea ce nu poate controla, arată şi psihologul Mihaela Drăghici. De aici şi riscul ca toate echilibrele economice să fie date peste cap, atât din cauza finanţării masive a cercetărilor şi producerii armelor de protecţie, dar şi din cauza unei posibile modificări a nevoilor publicului aflat într-o situaţie fără precedent. „Încrederea este un sentiment de securitate justificată prin fiabilitatea unui sistem sau a unei persoane în circumstanţe date“, arată Anthony Giddens, directorul Şcolii Londoneze de Ştiinţe Economice şi Politice. „Vor apărea, atât speculanţi, agenţi de asigurări care se vor oferi să asigure bunurile în caz de dezastru, fie fonduri, donaţii în contul unor instituţii care cercetează/caută soluţii pentru minimizarea/evitarea consecinţelor impactului“, susţine Ariton. Deşi e destul de greu de postulat dacă oamenii îşi vor modifica comportamentul de consum, investiţiile, cheltuielile. În apropierea anilor cu rezonanţă catastrofică (999, 1999) s-au consemnat vânzări masive de proprietăţi în diverse comunităţi religioase. „Pe principiul evitării incertitudinii în faţa riscului, este foarte posibil ca pe baza localizării impactului, oameni, organizaţii, să abandoneze fabrici, oraşe sau zone întregi pentru a se proteja. Iarăşi, aspectele pe care le comportă aceste migraţii au efecte, atât în plan demografic, cât şi economic“, explică Cristi Ariton. Pe de altă parte, ar putea apărea un boom al industriei de leisure, a jocurilor de noroc, atacate masiv de cei care decid să trăiască clipa. Un alt aspect al modificării comportamentului oamenilor în urma unei astfel de ştiri materializează conceptul de iluzie a controlului. „Oamenii cred că pot controla situaţii ce nu rezistă raţiunii. Exemplele sunt multe; descântecele, comportamente specifice când o pisică neagră îţi taie calea sau când o cucuvea îţi cântă la fereastră… Ştirea că un asteroid va lovi Pământul va readuce în atenţie vracii, vrăjitoarele, astrologii, şamanii, preoţii, numerologii, ştiinţele oculte.  Difuzarea prin canale media a informaţiilor de acest gen corelată cu nevoia de siguranţă, va produce excrocherii emoţionale“, insistă Ariton. Istoria recentă consemnează un număr impresionant de organizaţii ilegale sectante ce oferă pretinse soluţii la incertitudinea evenimentelor abstracte, solicitând în schimb sume de bani.

Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni…

„Mai mult decât ipoteticul pericol, manipularea maselor ar putea duce la modificarea relaţiilor interumane şi a comportamentului social. Când teama depăşeşte un anumit prag apar reacţiile de agresivitate, reactiile iraţionale. Aşa că, da, am putea asista la migraţii, mai ales «mascate» de prin turism, ale celor pentru care «a fi» este totuna cu «a avea» sau care nu văd o dimensiune spirituală a acestei lumi“, explică Mihaela Drăghici. Un posibil scenariu: traiectoria lui Apophis în călătoria sa către Terra

Concluzionând, cel mai important aspect în asemenea situaţii este dat de aserţiunea conform căreia riscul este o construcţie socială, existând poli culturali ai percepţiei riscului, poli ce generează modele specifice (culturale) de comportament. Iar ele vor depinde de un set de percepţii construite religios, economic, tradiţionalist, postmodernist, nihilist, fatalist etc. Toate acestea vor da măsura comprehensivă şi credibilă a riscului propagat în urma anunţului. Vor fi naţiuni ferite de abuzurile afective, sociale, economice în urma apariţiei unui astfel de pericol? Deşi gradul de conştientizare va fi diferit, până la urma reacţiile noastre depind în mare măsură tot de informaţia înscrisă în gene şi oricât de mare ar fi gradul de educaţie al unui popor, ea este foarte rar atât de profundă încât acest popor să reacţioneze predictibil, iar corecţiile sociale fie ele legislative, fie prin forţă directă sunt greu de anticipat şi programat, astfel încât e bine ca acest subiect să rămână doar speculativ. Un articol realizat in colaborare cu Business Cover cu ajutorul psihologului Mihaela Draghici si a sociologului Cristi Ariton

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.