Care este rolul psihologic al povestilor? | Psiholog Psihoterapeut Psihiatru Coach | E-psiho.ro
Inregistrare
Autentificare
Inregistreaza-te
ca Specialist si promoveaza-ti articolele, evenimentele sau joburile
Pagina de facebook e-psiho Pagina de google plus e-psiho Canalul de twitter e-psiho Canalul de youtube e-psiho Feed RSS e-psiho Adaugare la bookmark e-psiho Adaugare ca motor de cautare e-psiho
Newsletter
Processing

Care este rolul psihologic al povestilor?

Care este rolul psihologic al povestilor?

 

Povestile au fost dintotdeauna o modalitate utila si placuta de a petrece timpul alaturi de copil si de a-i transmite un mesaj, de a-l invata sa descopere si sa se aventureze in minunata lume a fanteziei. Insa povestile parintilor par sa nu mai fie si povestile de azi ale copiilor. Se schimba de la o generatie la alta continutul unei povesti? Se adapteaza ele lumii moderne si realitatii actuale din viata copiilor? Isi pastreaza oare Alba ca Zapada si Cenusareasa locul in lectura copiilor sau personajele la zi sunt Harry Potter si Pokemon? Ma intreb impreuna cu voi, parintii cum alegem ce povesti sa citim copiilor si ce inseamna lectura unei povesti?

Povestea este o fictiune, adica o imbinare fantastica de locuri, personaje, idei, obiecte, un spatiu in care totul este posibil si care lasa frau liber imaginatiei. Reprezinta o punte catre vis si imaginar, catre aventura si fantezie.

Care este rolul psihologic al povestilor?

•    Povestile dezvolta creativitatea si imbogatesc imaginatia copilului lasand loc participarii sale la aventurile personajelor, la a gandi ce urmeaza sa se intample, la a-si imagina cum arata, cine sunt ele. Imaginatia joaca un rol important in viata copilului pentru ca ea este cea care il ajuta sa creeze la randul lui, sa investeasca simbolic obiectele, cu alte cuvinte sa se joace. Iar joaca este principala sa activitate si primul instrument psihologic care leaga lumea sa interna de cea externa. Isi va putea creea propriile lui povesti sau le va putea pune in scena jucandu-se de-a personajele cu alti copii, inventand roluri si aventuri noi.

•    Povestile intruchipeaza o oglinda pentru copil si universul sau interior, ele traduc adesea gesturi, actiuni, comportamente pe care copiii nu le inteleg la adulti. Povestile ofera copilului posibilitatea de a se identifica cu anumite personaje, de a se recunoaste in ele si de a identifica si alte caracteristici ale persoanelor din jurul lui, reusind astfel sa le redescopere. Fantezia ii ofera un acces la roluri din lumea adultilor, un univers interzis, dar dorit. Copilul poate fi oricine isi doreste, poate experimenta rolul de parinte, de batran sau de vrajitoare. Adica el poate proiecta in aceste personaje ceea ce ii este de neinteles sau ceea ce isi doreste foarte mult in lumea reala.

•    Povestile consolideaza legatura dintre copil si parinte prin apartenenta celor doi in acelasi spatiu si timp, intr-o activitate care ii reuneste si care filtreaza nu doar cuvinte, ci si trairi, ganduri, gesturi. Parintele este purtatorul catre copil a povestii, in special cand copilul nu stie sa citeasca, el este portavocea ce da glas tuturor personajelor, ce dezvaluie actiunea si in care copilul pune toata curiozitatea, dezamagirea, incantarea sau nemultumirea sa. Unele povesti sunt citite la culcare, altele in parc, uneori sunt povesti preferate recitite de mai multe ori, alteori sunt povesti lungi citite pe bucati. Este un ritual al familiei respective si el contribuie la consolidarea legaturii, transmitand celor doi si intreaga emotie pe care ei o resimt citind si ascultand impreuna.

•    Povestile dezvolta limbajul si faciliteaza accesul copilului la cuvinte si expresii noi, la o exprimare cursiva si cu intonatie, la a intelege sensul unor cuvinte abstracte sau metaforice, la a-si forma reprezentari cognitive si verbale. Copilul le poate repovesti apoi, uneori poate desena sau creea anumite jocuri in care sa foloseasca cele invatate. Povestile dezvolta vocabularul si cresc bagajul de cuvinte la care copilul poate apela in diverse situatii pentru a se exprima sau pentru a explica.

•    Povestile imbogatesc viata afectiva a copilului dandu-i ocazia sa simta, sa traiasca alaturi de personaje, sa aiba acces la a vedea, a auzi, a se transpune, a-si inchipui cum se simt si ce simt cei din poveste. Copiii adesea pun intrebari, ofteaza, se bucura, plang, sunt cu totul in acea poveste si ea ii incarca de afecte pe care ei incearca sa le inteleaga si sa le dea o forma plecand de la ce simt si ceea ce li se intampla personajelor. Povestile aduc copiilor adesea trairi contradictorii: iubire, ura, teama, furie, neputinta sau confruntarea dintre bine si rau. Aceste reprezentari ale afectelor sunt greu de realizat pentru copii, fiind abstracte si orice forma de mediere este utila in incercarea lor de a le intelege.

Povestile sunt o cale catre universul nostru interior, catre fantezie si libertatea de a visa, dar si o cale catre a duce in realitatea ce ne inconjoara putin din curajul si minunatia acestei fantezii.

Adaugă comentariu nou

CAPTCHA
Această întrebare este pentru a testa dacă sunteţi un vizitator uman şi pentru a preveni spam-ul automat la trimiteri.
Imagine CAPTCHA
Introdu caracterele din imagine.